1 Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. [1]
2 Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. [2]
3 Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4 Și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. [3]
5 Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L". [4] [5]
6 Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte.
7 Și Iisus S-a apropiat de ei, și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. [6]
8 Și, ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
9 Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți. [7]
10 Și ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? [8]
11 Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni și va așeza la loc toate.
12 Eu însă vă spun vouă că Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; așa și Fiul Omului va pătimi de la ei.
13 Atunci au înțeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.
14 Și mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, [9]
15 Și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. [10]
16 Și l-am dus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece. [11]
17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine. [12]
18 Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. [13]
19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? [14]
20 Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință. [15] [16]
21 Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post.
22 Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. [17]
23 Și-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Și ei s-au întristat foarte! [18] [19]
24 Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) și i-au zis: Învățătorul vostru nu plătește darea? [20]
25 Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ți se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini?
26 El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Așadar, fiii sunt scutiți. [21]
27 Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undița și peștele care va ieși întâi, ia-l, și, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l și dă-l lor pentru Mine și pentru tine.