1 În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în șesurile Moabului, la Iordan, în fața Ierihonului, și a zis:
2 "Poruncește fiilor lui Israel, ca ei, din părțile moștenirii lor, să dea leviților cetăți de locuit; și împrejurul cetăților să le dea leviților locuri.
3 Cetățile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vieții lor.
4 Locurile de pe lângă cetățile pe care trebuie să le dați leviților să se întindă în toate părțile, de la zidurile cetății până la două mii de coți;
5 Să măsurați de la cetate, spre răsărit două mii de coți, spre miazăzi două mii de coți, spre apus două mii de coți și spre miazănoapte două mii de coți, iar în mijloc să fie cetatea: acestea vor fi pământurile lor de pe lângă cetăți.
6 Dintre cetățile pe care le veți da leviților șase cetăți să fie de scăpare, în care veți îngădui să fugă ucigașii. Și pe lângă acestea să le mai dați patruzeci și două de cetăți. [1]
7 Cetățile pe care trebuie să le dați leviților să fie de toate patruzeci și opt de cetăți cu locurile dimprejur.
8 Și când veți da cetățile acestea din moșiile fiilor lui Israel, atunci din moșiile cele mai mari să dați mai mult și din cele mai mici mai puțin; fiecare seminție să dea leviților din cetățile ei potrivit cu partea primită.
9 A grăit Domnul cu Moise și a zis:
10 "Spune fiilor lui Israel și le zi:
11 Când veți trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeți cetățile care au să vă fie cetăți de scăpare, unde să poată fugi ucigașul care a ucis om fără să vrea.
12 Și vor fi cetățile acestea loc de scăpare de cel ce răzbună sângele vărsat, ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se înfățișa el în fața obștii la judecată.
13 Cetățile pe care trebuie să le dați ca cetăți de scăpare, să fie șase.
14 Trei cetăți să dați de astă parte de Iordan, și trei cetăți să dați în pământul Canaan; acestea trebuie să fie cetățile de scăpare.
15 Aceste cetăți să fie, și pentru fiii lui Israel și pentru străini și pentru cei strămutați la voi, loc de scăpare; acolo să fugă ucigașul fără voie.
16 Dacă cineva a lovit pe altul cu o unealtă de fier și acela a murit, acesta este ucigaș și ucigașul trebuie omorât.
17 Dacă cineva a lovit cu piatră pe altul și acela a murit, acesta este ucigaș și ucigașul trebuie omorât.
18 Sau dacă cu o unealtă de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit așa încât acela a murit, acesta este ucigaș și ucigașul trebuie dat morții.
19 Răzbunătorul sângelui vărsat poate să ucidă pe făptaș îndată ce-l întâlnește.
20 Dacă cineva izbește pe altul din ură, sau cu gând rău aruncă asupra lui ceva, așa încât acela moare, sau din dușmănie îl lovește cu mâna, așa încât acela moare,
21 Cel ce a lovit trebuie dat morții, că este ucigaș, și răzbunătorul sângelui vărsat poate ucide pe ucigaș îndată ce-l va întâlni.
22 Dacă însă cineva izbește pe altul din nebăgare de seamă, fără dușmănie,
23 Sau aruncă ceva asupra lui fără gând rău, sau vreo piatră a rostogolit asupra lui fără să-l vadă și acela moare, iar el nu i-a fost dușman și nu i-a dorit răul,
24 Atunci obștea trebuie să judece între ucigaș și răzbunătorul sângelui vărsat după aceste rânduieli;
25 Și obștea trebuie să izbăvească pe ucigaș din mâinile răzbunătorului sângelui vărsat, și să-l întoarcă obștea în cetatea lui de scăpare, unde a fugit el, ca să trăiască acolo până la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfințit.
26 Dacă ucigașul va ieși peste hotarele orașului de scăpare, în care a fugit,
27 Și-l va găsi răzbunătorul sângelui vărsat, în afară de hotarele cetății lui de scăpare, și va ucide pe ucigașul acesta răzbunătorul de sânge, acesta nu va fi vinovat de vărsare de sânge,
28 Pentru că acela trebuie să șadă în orașul său de scăpare până la moartea marelui preot; iar după moartea marelui preot trebuie să se întoarcă ucigașul în pământul său de moștenire.
29 Aceasta să vă fie rânduiala legiuită în neamul și în toate locașurile voastre.
30 Dacă cineva va ucide om, ucigașul trebuie ucis după cuvintele martorilor, dar pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur martor. [2]
31 Să nu luați răscumpărare pentru sufletul ucigașului care este vinovat morții, ci să-l omorâți. [3]
32 Să nu luați răscumpărare pentru cel ce a fugit în orașul de scăpare, ca să-i îngăduiți să locuiască în pământul său, înainte de moartea marelui preot.
33 Să nu spurcați pământul pe care aveți să trăiți; că sângele spurcă pământul și pământul nu se poate curăți în alt fel de sângele vărsat pe el, decât cu sângele celui ce l-a vărsat.
34 Să nu spurcați pământul pe care trăiți și în mijlocul căruia locuiesc Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc între fiii lui Israel".