1 (Un psalm al lui David.) Păzește-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
2 Zis-am Domnului: "Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-ți trebuie".
3 Prin sfinții care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
4 Înmulțitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alți dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5 Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu. Tu ești Cel care îmi așezi mie iarăși moștenirea mea.
6 Sorții mi-au căzut între cei puternici, că moștenirea mea este puternică. [1]
7 Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înțelepțit; la aceasta și noaptea mă îndeamnă inima mea.
8 Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
9 Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde.
10 Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
11 Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; umplea-mă-vei de veselie cu fața Ta, și la dreapta Ta de frumuseți veșnice mă vei sătura.