1 (O rugăciune a lui David.) Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
2 De la fața Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
3 Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
4 Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
5 Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu șovăie pașii mei.
6 Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine și auzi cuvintele mele.
7 Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. [1]
8 Păzește-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
9 De fața necredincioșilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins;
10 Cu grăsime inima lor și-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
11 Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor și-au ațintit ca să mă plece la pământ.
12 Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuiește în ascunzișuri.
13 Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei și împiedică-i! Izbăvește sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14 Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-și iau partea în viață, căci s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu-s-au fiii lor și au lăsat rămășițele pruncilor.
15 Iar eu întru dreptate mă voi arăta feței Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.