1 (Un psalm al lui David, robul Domnului; mai-marelui cântăreților.) Necredința călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu.
2 El singur se amăgește în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea și ar fi urând-o.
3 Graiurile gurii lui fărădelege și vicleșug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.
4 Fărădelege a gândit în așternutul său, în toată calea cea bună n-a stat și răutatea n-a urât.
5 Doamne, în cer este mila Ta și adevărul Tău până la nori. [1]
6 Dreptatea Ta ca munții lui Dumnezeu, judecățile Tale adânc mare; oameni și dobitoace vei izbăvi Doamne. [2]
7 Că ai înmulțit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.
8 Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale și din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. [3]
9 Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.
10 Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine și dreptatea Ta celor drepți la inimă.
11 Să nu vină peste mine picior de mândrie și mâna păcătoșilor să nu mă clatine.
12 Acolo au căzut toți cei ce lucrează fărădelegea; izgoniți au fost și nu vor putea să stea.