1 (Un psalm al lui David, spre înțelepțire fiilor lui Core.) În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?
3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.
5 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
6 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.
7 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.
8 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
9 Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m-ai uitat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?"
10 Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei. Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
11 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.