1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreților. Să nu strici! Când a fugit de la fața lui Saul în peșteră.) Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
2 Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
3 Trimis-a din cer și m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
4 Trimis-a Dumnezeu mila Sa și adevărul Său și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascuțită.
5 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
6 Curse au gătit sub picioarele mele și au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groapă și au căzut în ea.
7 Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi și voi lăuda slava Ta.
8 Deșteaptă-te mărirea mea! Deșteaptă-te psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața.
9 Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ție între neamuri,
10 Că s-a mărit până la cer mila Ta și până la nori adevărul Tău.
11 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!