1 (Un psalm al lui Asaf. Al înțelegerii.) Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecați urechile voastre spre graiurile gurii mele.
2 Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
3 Câte am auzit și am cunoscut și câte părinții noștri ne-au învățat.
4 Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam, vestind laudele Domnului și puterile Lui și minunile pe care le-a făcut.
5 Și a ridicat mărturie în Iacob și lege a pus în Israel. Câte a poruncit părinților noștri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
6 Fiii ce se vor naște și se vor ridica, și le vor vesti fiilor lor,
7 Ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite binefacerile lui Dumnezeu și poruncile Lui să le țină,
8 Ca să nu fie ca părinții lor neam îndărătnic și răzvrătit, neam care nu și-a îndreptat inima sa și nu și-a încredințat lui Dumnezeu duhul său.
9 Fiii lui Efraim, arcași înarmați, întors-au spatele, în zi de război.
10 N-au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n-au vrut să umble.
11 Și au uitat facerile Lui de bine și minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
12 Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
13 Despicat-a marea și i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
14 Povățuitu-i-a pe ei cu nor ziua și toată noaptea cu lumină de foc;
15 Despicat-a piatră în pustie și i-a adăpat pe ei cu bogăție de apă.
16 Scos-a apă din piatră și au curs apele ca niște râuri.
17 Dar ei încă au greșit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă. [1]
18 Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
19 Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
20 - Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pâraiele s-au umplut de apă. - "Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?"
21 Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat și foc s-a aprins peste Iacob și mânie s-a suit peste Israel.
22 Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
23 Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis
24 Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor.
25 Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
26 Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
27 Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mării păsări zburătoare.
28 Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
29 Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor și-au împlinit-o.
30 Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor,
31 Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei și a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a doborât.
32 Cu toate acestea încă au mai păcătuit și n-au crezut în minunile Lui.
33 Și s-au stins în deșertăciune zilele lor și anii lor degrabă.
34 Când îi ucidea pe ei, Îl căutau și se întorceau și reveneau la Dumnezeu.
35 Și și-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
36 Dar L-au înșelat pe El, cu gura lor și cu limba lor L-au mințit. [2]
37 În inima lor n-au fost drepți cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
38 Iar El este îndurător, va curăți păcatele și nu-i va nimici. Își va întoarce de multe ori mânia Lui și nu va aprinde toată urgia Lui.
39 Și-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece și nu se mai întoarce.
40 De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?
41 Și s-au întors și au ispitit pe Dumnezeu și pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
42 Nu și-au adus aminte de brațul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
43 Că a făcut în Egipt semnele Lui și minunile Lui în câmpia Taneos:
44 El a prefăcut în sânge râurile lor și apele lor, ca să nu bea.
45 El a trimis asupra lor tăuni și i-a mâncat pe ei; și broaște și i-a prăpădit pe ei.
46 Dat-a stricăciunii rodul lor și ostenelile lor, lăcustelor.
47 Bătut-a cu grindină via lor și duzii lor cu piatră.
48 Dat-a grindinii dobitoacele lor și averea lor focului.
49 Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie și necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
50 Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruțat de moarte sufletele lor și dobitoacele lor morții le-a dat.
51 Lovit-a pe toți cei întâi-născuți din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locașurile lui Ham.
52 Ridicat-a ca pe niște oi pe poporul Său și i-a dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.
53 Povățuitu-i-a pe ei cu nădejde și nu s-au înfricoșat și pe vrăjmașii lor i-a acoperit marea.
54 Dusu-i-a pe ei la hotarul sfințeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
55 Izgonit-a dinaintea lor neamuri și le-a dat lor prin sorți pământul de moștenire; și a așezat în corturile lor semințiile lui Israel.
56 Dar ei au ispitit și au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt și poruncile Lui nu le-au păzit.
57 Și s-au întors și au călcat legământul ca și părinții lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
58 Și L-au mâniat pe El cu înălțimile lor și cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
59 Auzit-a Dumnezeu și S-a mâniat și a urgisit foarte pe Israel.
60 A lepădat cortul Său din Șilo, locașul Lui, în care a locuit printre oameni.
61 Și a robit tăria lor și frumusețea lor a dat-o în mâinile vrăjmașului.
62 Și a dat sabiei pe poporul Său și de moștenirea Lui n-a ținut seama.
63 Pe tinerii lor i-a mistuit focul și fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
64 Preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu vor plânge.
65 Și S-a deșteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz amețit de vin,
66 Și a lovit din spate pe vrăjmașii Săi; ocară veșnică le-a dat lor.
67 Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efraim n-a ales-o;
68 Ci a ales seminția lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
69 Și a zidit locașul Său cel sfânt, ca înălțimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
70 Și a ales pe David robul Său și l-a luat pe el de la turmele oilor.
71 De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, și pe Israel, moștenirea Sa.
72 Și i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui și în priceperea mâinii lui i-a povățuit pe ei.