1 (Mai-marelui cântăreților; fiilor lui Core.) Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.
2 Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3 Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuțimea mâniei Tale.
4 Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre și-ți întoarce mânia Ta de la noi. [1]
5 Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
6 Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viață și poporul Tău se va veseli de Tine.
7 Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta și mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
8 Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul.
9 Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.
10 Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.
11 Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit.
12 Că Domnul va da bunătate și pământul nostru își va da rodul său;
13 Dreptatea înaintea Lui va merge și va pune pe cale pașii Săi.