1 Și a fost, în anul al patrulea al regelui Darius, cuvântul Domnului către Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care se cheamă Chislev.
2 Casa lui Israel a trimis pe Șarețer, dregătorul cel mare al oștirii regelui, cu oameni, ca să câștige milostivirea Domnului
3 Să grăiască preoților din templul Domnului Savaot și proorocilor într-acest chip: "Să mai plâng eu oare în luna a cincea și să mă înfrânez precum am făcut atâția ani?"
4 Și a fost cuvântul Domnului Savaot către mine și mi-a zis:
5 "Vestește la tot poporul țării și preoților: "Dacă ați ținut post și v-ați tânguit în luna a cincea și într-a șaptea, vreme de șaptezeci de ani, pentru Mine, oare, ați postit voi?
6 Și dacă mâncați și beți, oare nu sunteți voi aceia care mâncați și care beți?
7 Nu cunoașteți voi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeților de mai înainte, când Ierusalimul era locuit și pașnic, cu cetățile sale dimprejur, și când Neghebul și Șefela erau locuite?"
8 Și a fost cuvântul Domnului către Zaharia într-acest chip:
9 "Așa grăiește Domnul Savaot: "Faceți dreptate adevărată și purtați-vă fiecare cu bunătate și îndurare față de fratele său;
10 Nu apăsați pe văduvă, pe orfan, pe străin și pe cel sărman și nimeni să nu pună la cale fărădelegi în inima lui împotriva fratelui său!"
11 Dar ei n-au voit să ia aminte, ci au întors spatele cu îndărătnicie și și-au astupat urechile ca să nu audă; [1]
12 Și și-au învârtoșat inima ca diamantul, ca să nu asculte legea și cuvintele pe care le-a trimis Domnul Savaot prin Duhul Lui, prin graiul proorocilor celor de altădată. Și a fost o mânie mare de la Domnul Savaot.
13 Și s-a întâmplat că după cum El a strigat și ei n-au auzit, tot așa "ei vor striga și Eu nu-i voi auzi", zice Domnul Savaot;
14 "Și îi voi împrăștia printre toate neamurile pe care ei nu le cunosc!" Și țara a fost pustiită după aceea și n-a mai rămas nimeni în ea, fiind prefăcută țara cea plăcută în pustiu.