1 Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!" [1] [2]
2 Și a zis Domnul către Ilie:
3 "Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit și te ascunde la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.
4 Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ți aducă acolo!"
5 Și a plecat Ilie și a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus și a șezut la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, pâine și carne seara; iar apă bea din pârâu.
7 După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ.
8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
9 "Scoală și du-te la Sarepta Sidonului și șezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!"
10 Și s-a sculat el și s-a dus la Sarepta. Și când a ajuns la porțile cetății, iată o femeie văduvă aduna vreascuri și a chemat-o Ilie și i-a zis: "Adu-mi puțină apă ca să beau! "
11 Și s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o și i-a zis: "Adu-mi și o bucată de pâine să mănânc!"
12 Ea însă a zis: "Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, am adunat câteva vreascuri și mă duc să o gătesc pentru mine și pentru fiul meu și apoi să mâncăm și să murim!"
13 Atunci i-a zis Ilie: "Nu te teme, ci du-te și fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine și adu-mi-o, iar pentru tine și pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
14 Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!"
15 Și s-a dus ea și a făcut așa, cum i-a zis Ilie; și s-a hrănit ea și el și casa ei o bucată de vreme.
16 Căci făina din vas n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.
17 După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, și boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul.
18 Și a zis ea către Ilie: "Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomenești păcatele mele și să-mi omori fiul?"
19 Iar Ilie a zis: "Dă-mi pe fiul tău!" Și l-a luat din brațele ei și l-a suit în foișor unde ședea el și l-a pus pe patul său.
20 Apoi a strigat Ilie către Domnul și a zis: "Doamne Dumnezeul meu, oare și văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?"
21 Și suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul și a zis: "Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!"
22 Și a ascultat Domnul glasul lui Ilie; și s-a întors sufletul copilului acestuia în el și a înviat.
23 Și a luat Ilie copilul și s-a coborât cu el din foișor în casă și l-a dat mamei sale și a zis Ilie: "Iată copilul tău este viu!"
24 Atunci a zis femeia către Ilie: "Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu și cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!"