1 După trecere de mai multe zile, a fost cuvântul Domnului către Ilie în anul al treilea, zicând: "Du-te și te arată lui Ahab și Eu voi da ploaie pe pământ!"
2 Și a plecat Ilie să se arate lui Ahab, în Samaria fiind foamete mare.
3 Atunci a chemat Ahab pe Obadia, mai-marele curții și Obadia era un om foarte temător de Dumnezeu;
4 Căci când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci și i-a ascuns: cincizeci într-o peșteră și cincizeci în alta și i-a hrănit cu pâine și cu apă.
5 Și a zis Ahab către Obadia: "Du-te prin țară la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele, poate să găsim undeva iarbă, ca să ne hrănim caii, catârii și să nu prăpădim vitele".
6 Atunci și-au împărțit între ei țara ca s-o cutreiere: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat singur pe altul.
7 Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieșit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut și a căzut cu fața la pământ, zicând: "Oare tu ești domnul meu, Ilie?"
8 Iar acela i-a zis: "Eu sunt; du-te și spune domnului tău: Ilie este aici!"
9 Obadia însă a zis: "Cu ce am greșit eu de dai pe robul tău pe mâna lui Ahab, ca să mă omoare?
10 Viu este Domnul Dumnezeul tău! Nu este popor și împărăție la care să nu fi trimis domnul meu ca să te caute. Și când i s-a spus că nu ești acolo, a pus pe acea împărăție și pe acel popor să jure că nu te-a găsit pe tine.
11 Iar acum zici: Du-te și spune domnului tău: Ilie este aici!
12 Gând voi pleca de la tine, Duhul Domnului are să te ducă cine știe unde și dacă mă voi duce și voi spune lui Ahab de tine și apoi el nu te va găsi, mă va ucide pe mine; iar robul tău este temător de Dumnezeu din tinerețile mele.
13 Oare nu ți s-a spus, domnul meu, ce am făcut eu când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, în ce chip am ascuns o sută de oameni, prooroci ai Domnului: cincizeci de inși într-o peșteră și cincizeci de inși în alta și acolo i-am hrănit cu pâine și cu apă?
14 Tu zici: "Du-te, spune domnului tău: "Ilie este aici". "Vrei să mă ucidă?"
15 Și a zis Ilie: "Viu este Domnul Savaot Căruia Îi slujesc. Astăzi mă voi arăta lui Ahab!" [1]
16 Și a plecat Obadia în întâmpinarea lui Ahab și i-a spus de aceasta. Și a venit Ahab în întâmpinarea lui Ilie.
17 Când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: "Tu ești oare cel ce aduci nenorociri peste Israel?" [2]
18 Iar Ilie a zis: "Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după baali.
19 Trimite dar acum și adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal și cu cei patru sute de prooroci ai Așerei, care mănâncă la masa Izabelei".
20 Și a trimis Ahab pe toți fiii lui Israel și a luat pe toți proorocii în muntele Carmel.
21 Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul și a zis: "Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați Lui! Și dacă este Baal, urmați aceluia". Poporul însă n-a răspuns nimic.
22 Și a zis Ilie către popor: "Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni și prooroci ai Așerei patru sute.
23 Dați-ne doi viței; el să-și aleagă unul, să-l taie bucăți și să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăți pe celălalt vițel și-l voi pune pe lemne și foc nu voi face.
24 Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Și Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu". Și a răspuns tot poporul: "Bine ai grăit!"
25 Și a zis Ilie proorocilor lui Baal: "Să vă alegeți un vițel și să-l pregătiți voi înainte, căci sunteți mai mulți și să chemați numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceți".
26 Și au luat ei vițelul care li s-a dat și l-au pregătit și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: "Baale, auzi-ne!" Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.
27 Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei și zicea: "Strigați mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletnicește cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigați tare să se trezească!"
28 Și ei strigau cu glas mai tare și se înțepau după obiceiul lor cu săbii și cu lănci, până ce curgea sânge.
29 Trecuse acum de amiază și ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către proorocii lui Baal: "Dați-vă acum la o parte, ca să-mi săvârșesc și eu jertfa mea!" și s-au dat la o parte.
30 Atunci a zis Ilie către popor: "Apropiați-vă de mine!" Și s-a apropiat tot poporul de el. Și a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat;
31 A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: "Israel va fi numele tău!"
32 Și a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului șanț în care încăpeau două măsuri de sămânță,
33 A așezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat vițelul bucăți și le-a pus pe el.
34 Și a zis: "Umpleți patru cofe cu apă și le turnați peste jertfa arderii de tot și peste lemne!" Și au făcut așa. Apoi a zis: "Faceți aceasta a doua oară!" Și au făcut la fel a doua oară. Și a zis: "Faceți așa și a treia oară!"
35 Și umbla apa împrejurul jertfelnicului și șanțul se umpluse de apă.
36 Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul și a strigat la cer și a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt slujitorul Tău.
37 Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne ești Dumnezeu și că Tu le întorci inima la Tine!"
38 și s-a pogorât foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot și lemnele și pietrele și țărâna și a mistuit și toată apa care era în șanț. [3]
39 Și tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu fața la pământ și a zis "Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!"
40 Iar Ilie le-a zis: "Prindeți pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!" Și i-au prins, și s-a dus Ilie la pârâul Chișonului și i-a junghiat acolo. [4]
41 Apoi a zis Ilie către Ahab: "Du-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie!"
42 Și a plocat Ahab să mănânce și să bea; iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului și s-a aplecat ta pământ până a atins genunchii au fața sa.
43 Și a zis ucenicului său: "Du-te și te uită spre mare!" Și s-a dus el și s-a uitat și a zis: "Nu văd nimic!" El i-a zis: "Du-te și fă aceasta de șapte ori".
44 Iar a șaptea oară a zis: "Iată se ridică din mare un nor cât o palmă". Iar Ilie a zis: "Du-te și spune lui Ahab: Înhamă și fugi, ca să nu te apuce ploaia!"
45 Și pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori și s-a pornit vijelie și ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruță, s-a dus la Izreel.
46 Iar mâna Domnului a fost peste Ilie, care, încingându-și mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab, până la Izreel.