1 După aceea a mers David în Nobe, la preotul Ahimelec și s-a mixat Ahimelec la întâlnirea cu David și i-a zis: "De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?"
2 Iar David a răspuns preotului Ahimelec: "Regele mi-a încredințat o taină și mi-a zis: Să nu știe nimeni pentru ce te-am trimis și ce însărcinare ți-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit.
3 Dă-mi dar ce ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!" [1]
4 Preotul însă a răspuns lui David și i-a zis: "Pâine obișnuită n-am la îndemână, dar este pâine sfințită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce".
5 Iar David a răspuns preotului și i-a zis: "Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat, și vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deși călătoria nu este după orânduială religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile) lor".
6 Și i-a dat preotul pâinea sfințită, căci nu avea altă pâine, afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la fala Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.
7 În ziua aceea se afla acolo înaintea Domnului unul din slujitorii lui Saul, cu numele Doeg, idumeu, căpetenia păstorilor lui Saul.
8 Și a zis David către Ahimelec: "N-ai cumva la îndemână vreo suliță sau vreo sabie? Căci eu nu mi-am luat nici sabia, nici altă armă, deoarece porunca regelui a fost grabnică".
9 Preotul însă a răspuns: "Iată sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este învelită într-o haină, după efod; de vrei, ia-o; alta afară de aceea n-am aici". David a răspuns: "Ca ea nu mai este alta, dă-mi-o!" și i-a dat-o.
10 Apoi David s-a sculat și a fugit în aceeași zi de la fața lui Saul și a mers și s-a dus la Achiș, regele din Gat.
11 Iar slugile lui Achiș au zis acestuia: "Oare nu este acesta David, regele țării aceleia, și nu lui oare i se cânta în cor și se zicea: "Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?"
12 David a pus cuvintele acestea la inimă și s-a temut tare de Achiș, regele din Gat,
13 Și s-a prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii și scriind pe uși; mergea în mâini și lăsa să-i curgă balele pe barbă.
14 Atunci a zis Achiș robilor săi: "Nu vedeți că este un om nebun? La ce l-ați adus la mine?
15 N-am eu destui nebuni? De ce l-ați adus și pe acesta să se schimonosească înaintea mea? Nu cumva vreți să intre în casă la mine?"