1 Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2 Folositoare pentru cunoașterea înțelepciunii și a stăpânirii de sine,
3 Pentru înțelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată și nepărtinire,
4 Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteață, omului tânăr cunoștință și bună cugetare.
5 Să ia aminte cel înțelept și își va spori știința, iar cel priceput va dobândi iscusința de a se purta,
6 Pătrunzând cu mintea pildele și înțelesurile adânci, graiurile celor înțelepți și tâlcuirea lor nepătrunsă.
7 Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii; cei fără minte disprețuiesc înțelepciunea și stăpânirea de sine. [1]
8 Ascultă, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările maicii tale. [2]
9 Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Și ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10 Fiul meu, de voiesc păcătoșii să te ademenească, nu te învoi,
11 Dacă-ți spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12 Să-i înghițim de vii ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
13 Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14 Fii părtaș la obștea noastră, o singură pungă fi-va pentru toți!"
15 Fiul meu, nu te întovărăși cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
16 Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17 Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
18 Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri.
19 Aceasta este soarta celor lacomi de câștig; lăcomia le aduce pierderea vieții.
20 Înțelepciunea strigă pe uliță și în piele își ridică glasul său.
21 Ea propovăduiește la răspântiile zgomotoase; înaintea porților cetății își spune cuvântul:
22 "Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când, nebunilor, veți iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor, până când veți urî știința?
23 Întoarceți-vă iarăși la mustrarea mea și iată eu voi turna peste voi duhul meu și vă voi vesti cuvintele mele. [3]
24 Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna și n-a fost cine să ia seama! [4]
25 Ci ați lepădat toate sfaturile mele și mustrările mele nu le-ați primit.
26 De aceea și eu voi râde de pieirea voastră și mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
27 Când va veni peste voi necazul ca furtuna și când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28 Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta și nu mă vor afla,
29 Pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30 Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele și cercetarea mea au disprețuit-o.
31 Mânca-vor din rodul căii lor și de sfaturile lor sătura-se-vor,
32 Căci îndărătnicia omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte;
33 Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace și liniște și de rele nu se va teme". [5]