1 Aliluia! Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2 Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor,
3 Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4 Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5 O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6 Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7 Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăț judecățile dreptății Tale.
8 Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit.
9 Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10 Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11 În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc ție.
12 Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
13 Cu buzele am rostit toate judecățile gurii Tale.
14 În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăția.
15 La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale.
16 La îndreptările Tale voi cugeta și nu voi uita cuvintele Tale.
17 Răsplătește robului Tău! Voi trăi și voi păzi poruncile Tale.
18 Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta.
19 Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20 Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea.
21 Certat-ai pe cai mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22 Ia de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23 Pentru că au șezut căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24 Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25 Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26 Vestit-am căile mele și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale.
27 Fă să înțeleg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale.
28 Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întărește-mă întru cuvintele Tale.
29 Depărtează de la mine calea nedreptății și cu legea Ta mă miluiește.
30 Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le-am uitat.
31 Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă rușinezi.
32 Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33 Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale și o voi păzi pururea.
34 Înțelepțește-mă și voi căuta legea Ta și o voi păzi cu toată inima mea.
35 Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36 Pleacă inima mea la mărturiile Tale și nu la lăcomie.
37 Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38 Împlinește robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39 Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecățile Tale sunt bune.
40 Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41 Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42 Și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43 Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârșit, că întru judecățile Tale am nădăjduit,
44 Și voi păzi legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului.
45 Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46 Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraților, și nu m-am rușinat.
47 Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48 Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit și am cugetat la îndreptările Tale.
49 Adu-Ți aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50 Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51 Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52 Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și m-am mângâiat.
53 Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta.
54 Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55 Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta.
56 Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57 Partea mea ești, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58 Rugatu-m-am feței Tale, din toată inima mea, miluiește-mă după cuvântul Tău.
59 Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60 Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61 Funiile păcătoșilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62 La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale.
63 Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale.
64 De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învață.
65 Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66 Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale am crezut.
67 Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. [4]
68 Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta, învață-mă îndreptările Tale.
69 Înmulțitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70 Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71 Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale. [5]
72 Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.
73 Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale.
74 Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75 Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit.
76 Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77 Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78 Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptățit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale.
80 Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez.
81 Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82 Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?"
83 Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84 Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85 Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86 Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87 Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88 După mila Ta viază-mă și voi păzi mărturiile gurii mele.
89 În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; [6]
90 În neam și în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne.
91 După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ție.
92 De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu.
93 În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. [7]
94 Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95 Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96 La tot lucrul desăvârșit am văzut sfârșit, dar porunca Ta este fără de sfârșit.
97 Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98 Mai mult decât pe vrăjmașii mei mai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99 Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100 Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat.
101 De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102 De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103 Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! [1]
104 Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății.
105 Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.
106 Juratu-m-am și m-am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale.
107 Umilit am fost până în sfârșit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108 Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le Doamne, și judecățile Tale mă învață.
109 Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat.
110 Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111 Moștenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112 Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113 Pe călcătorii de lege am urât și legea Ta am iubit.
114 Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115 Depărtați-vă de la mine cei ce vicleniți și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116 Apără-mă, după cuvântul Tău, și mă viază și să nu-mi dai de rușine așteptarea mea.
117 Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118 Defăimat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119 Socotit-am călcători de lege pe toți păcătoșii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120 Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut.
121 Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122 Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123 Sfârșitu-sau ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale.
124 Fă cu robul Tău, după mila Ta, și îndreptările Tale mă învață.
125 Robul Tău sunt eu; înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale.
126 Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127 Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul și topazul.
128 Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129 Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130 Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci.
131 Gura mea am deschis și am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132 Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta, fală de cei ce iubesc numele Tău.
133 Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134 Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale.
135 Fața Ta arat-o robului Tău și mă învață poruncile Tale.
136 Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137 Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale.
138 Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul.
139 Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei.
140 Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el.
141 Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142 Dreptatea Ta este dreptate în veac și legea Ta adevărul.
143 Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144 Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu.
145 Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146 Strigat-am către Tine, mântuiește-mă, și voi păzi mărturiile Tale.
147 Din zori m-am sculat și am strigat; întru cuvintele Tale am nădăjduit.
148 Deschis-am ochii mei dis-de-dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150 Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151 Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul.
152 Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153 Vezi smerenia mea și mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154 Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155 Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156 Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157 Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158 Văzut-am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159 Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160 Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice toate judecățile dreptății Tale.
161 Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoșat inima mea.
162 Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163 Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar legea Ta am iubit.
164 De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale.
165 Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc. [2]
166 Așteptat-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit.
167 Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte.
168 Păzit-am poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169 Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înțelepțește.
170 Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăvește.
171 Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învățat îndreptările Tale.
172 Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. [3]
173 Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174 Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este.
175 Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.
176 Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.