© 2004 Fundația Urantia
| Capitolul 35. Fiii lui Dumnezeu ai universului local |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 37. Personalităţi ale universului local |
36:0.1 VIAŢA nu ia naştere în mod spontan. Ea este construită conform planurilor formulate de Arhitecţii Fiinţei (nerevelaţi) şi apare pe planetele locuite fie prin importare directă, fie ca rezultat al operaţiunilor Purtătorilor Vieţii din universurile locale. Aceşti Purtători ai Vieţii se numără printre membrii cei mai interesanţi şi cei mai înzestraţi ai familiei diversificate a Fiilor universali. Ei sunt însărcinaţi să elaboreze viaţa creaturilor şi să o transporte în sferele planetare. După ce au implantat această viaţă pe lumile noi, ei rămân acolo timp de lungi perioade pentru a favoriza dezvoltarea ei.
36:1.1 Cu toate că Purtătorii Vieţii aparţin familiei filiaţiei divine, ei sunt un tip particular şi distinct de Fii universali, deoarece ei constituie într-un univers local singurul grup de viaţă inteligentă la creaţia căruia participă conducătorii suprauniversurilor. Purtătorii Vieţii sunt descendenţii a trei personalităţi preexistente: Fiul Creator, Spiritul-Mamă al Universului şi, prin desemnare, unul dintre cei trei Îmbătrâniţi de Zile prezidând peste destinele suprauniversului respectiv. Cei Îmbătrâniţi de Zile, singurii care pot decreta anihilarea vieţii inteligente, participă la crearea Purtătorilor Vieţii care sunt însărcinaţi să stabilească viaţa fizică pe lumile în evoluţie.
36:1.2 În lumile Nebadonului, arhivele noastre menţionează creaţia a o sută de milioane de Purtători ai Vieţii. Acest corp eficient de răspânditori ai vieţii nu este un grup cu adevărat autonom. El este dirijat de trioul determinant al vieţii constituit din Gabriel, din Tatăl Melchizedek şi din Nambia, Purtătorul de Viaţă originar şi primul născut al Nebadonului. Însă, în toate fazele administrării sale divizionare, el este autonom.
36:1.3 Purtătorii Vieţii sunt împărţiţi în trei mari categorii: prima categorie este cea a Purtătorilor Vieţii seniori, a doua este cea a asistenţilor lor, şi a treia cea a păstrătorilor. Categoria primară este subîmpărţită în doisprezece grupuri de specialişti în diverse forme de manifestare a vieţii. Segregarea în aceste trei diviziuni a fost efectuată de Melchizedeki, care au condus experienţe în acest sens pe sfera-sediu a Purtătorilor Vieţii. De atunci, Melchizedekii au fost întotdeauna strâns asociaţi cu Purtătorii Vieţii şi îi însoţesc întotdeauna atunci când pleacă pentru a implanta viaţa pe o nouă planetă.
36:1.4 Când o planetă evolutivă este definitiv stabilizată în lumină şi viaţă, Purtătorii Vieţii se organizează în corpuri deliberative superioare, având capacitate consultativă, pentru a contribui la administrarea şi la dezvoltarea ulterioară a lumii şi a fiinţelor ei slăvite. În epocile posterioare şi bine stabilite ale unui univers în evoluţie, numeroase alte sarcini sunt încredinţate Purtătorilor Vieţii.
36:2.1 Melchizedekii exercită supravegherea generală a celui de al patrulea grup de şapte sfere primare în circuitul Salvingtonului. Aceste lumi de Purtători ai Vieţii sunt desemnate după cum urmează:
36:2.2 1. Sediul Purtătorilor Vieţii.
36:2.3 2. Sfera de proiecte viţii.
36:2.4 3. Sfera de conservare a vieţii.
36:2.5 4. Sfera de evoluţie a vieţii.
36:2.6 5. Sfera vieţii asociate cu mintea.
36:2.7 6. Sfera minţii şi a spiritului în fiinţele vii.
36:2.8 7. Sfera vieţii nerevelate.
36:2.9 Fiecare dintre aceste sfere este înconjurată de şase sateliţi, pe care sunt centrate fazele speciale ale tuturor activităţilor Purtătorilor Vieţii în univers.
36:2.10 Lumea Numărul Unu, sfera sediu, cât şi cei şase sateliţi ai săi tributari, este consacrată studiului vieţii universale, viaţa în toate fazele sale de manifestare cunoscute. Aici este locul în care este situat colegiul de plănuire a vieţii în care funcţionează maeştrii şi consilierii Uversei, ai Havonei şi chiar ai Paradisului. Am permisiunea să destăinui că cele şapte amplasări centrale ale spiritelor minte adjutante sunt situate pe această lume a Purtătorilor Vieţii.
36:2.11 Numărul zece - baza sistemului zecimal - este inerent universului fizic, însă nu şi universului spiritual. Domeniul vieţii este caracterizat de trei, de şapte şi de doisprezece, sau de multiplii şi de combinaţiile acestor trei numere fundamentale. Există trei planuri de viaţă primordiale şi esenţial diferite, urmând ordinului celor trei Surse-Centru ale Paradisului, iar în universul Nebadonului aceste trei forme fundamentale de viaţă sunt separate în trei tipuri diferite de planete. La origine, existau douăsprezece concepte distincte şi divine de viaţă transmisibilă. Acest număr, doisprezece, cu subdiviziunile şi cu multiplii săi, se regăseşte în toate modelele fundamentale de viaţă ale celor şapte suprauniversuri. Există, de asemenea, şapte tipuri arhitecturale de modele vitale, şapte combinaţii fundamentale de configuraţii de reproducere ale materiei vii. Modelele vieţii Orvontonului sunt organizate sub forma a doisprezece purtători de ereditate. Diferitele ordine de creaturi volitive sunt organizate conform numerelor 12, 24, 48, 96, 192, 384 şi 768. Pe Urantia, celulele sexuale ale reproducerii umane conţin 48 de unităţi de control arhetipal, determinanţii caracteristicilor.
36:2.12 Lumea Numărul Doi este sfera proiectelor vieţii; acolo se elaborează toate modurile noi de organizare a vieţii. Modelele vieţii originare sunt oferite de Fiul Creator, însă realizarea efectivă a planurilor este încredinţată Purtătorilor Vieţii şi asociaţilor lor. Atunci când planurile generale ale vieţii pentru o nouă lume au fost formulate, ele sunt transmise sferei-sediu, unde sunt minuţios cercetate de consiliul suprem al Purtătorilor Vieţii seniori, în colaborare cu un corp consultativ de Melchizedeki. Dacă planurile se îndepărtează de formulele admise anterior, trebuie ca Fiul Creator să decidă şi să le aprobe. Şeful Melchizedekilor îl reprezintă adesea pe Fiul Creator în aceste deliberări.
36:2.13 Viaţa planetară comportă, deci, numeroase variante pe fiecare lume evolutivă. rămânând, totodată, similară sub anumite aspecte. Chiar şi într-o serie de viaţă uniformă a unei singure familii de lumi, viaţa nu este exact aceeaşi pe două planete date; există întotdeauna un tip planetar, deoarece Purtătorii Vieţii depun un efort constant pentru a ameliora formulele vitale încredinţate lor spre păstrare.
36:2.14 Modelele de origine şi numeroasele variante funcţionale de bază ale manifestărilor vieţii sunt constituite din mai mult de un milion de formule chimice fundamentale sau cosmice. Satelitul numărul unu al sferei proiectelor vieţii este domeniul fizicienilor şi al electrochimiştilor universali, care servesc drept asistenţi tehnici Purtătorilor Vieţii în munca de captare, organizarea şi manipularea unităţilor esenţiale de energie care sunt folosite pentru a construi vehiculele materiale de transmitere a vieţii, cele care sunt desemnate sub numele de plasmă germinativă.
36:2.15 Laboratoarele planetare ale proiectelor vieţii sunt situate pe al doilea satelit al acestei lumi numărul doi. Purtătorii Vieţii, precum şi toţi aliaţii lor, colaborează cu Melchizedekii în aceste laboratoare, făcând eforturi de a modifica şi de a ameliora cu vreun chip viaţa destinată implantării pe planetele decimale ale Nebadonului. Viaţa care evoluează astăzi pe Urantia a fost pregătită, şi parţial dezvoltată, chiar pe lumea aceasta, căci Urantia este o planetă decimală, o lume experimentală a vieţii. Nouă lumi din zece nu sunt experimentale; pe a zecea este permis să se realizeze o îndepărtare mai mare de modelele vieţii.
36:2.16 Lumea Numărul Trei este consacrată conservării vieţii. Asistenţii şi custozii corpului Purtătorilor Vieţii studiază şi dezvoltă diverse moduri de protejare şi de păstrare a vieţii. Pentru fiecare lume nouă, planurile vieţii prevăd întotdeauna că se va instala din timp comisia de conservare a vieţii compusă din custozi specializaţi în manipularea expertă a modelelor de viaţă fundamentale. Pe Urantia au existat douăzeci şi patru de comisionarcustozi comisionari conservatori din acest ordin, câte doi pentru fiecare model fundamental sau ancestral al organizării arhitecturale a materialelor vieţii. Pe planete ca a voastră, forma vieţii cea mai elevată este reprodusă de un fascicul purtător al vieţii conţinând douăzeci şi patru de unităţi modele. (Şi cum viaţa intelectuală se dezvoltă plecând de la viaţa fizică şi bazându-se pe ea, acesta este modul în care se nasc cele douăzeci şi patru de ordine fundamentale ale organizării fizice.)
36:2.17 Sfera Numărul Patru şi sateliţii săi tributari sunt consacrate studiului evoluţiei vieţii creaturilor în general, precum şi antecedentelor evolutive ale fiecărui nivel de viaţă în particular. Trebuie ca plasma vitală originară a unei lumi evolutive să conţină în plenitudinea sa potenţialul necesar tuturor variaţiilor de dezvoltări viitoare, precum şi al tuturor schimbărilor şi modificărilor evolutive ulterioare. Dispoziţiile de luat pentru proiecte cu o bătaie atât de lungă de metamorfoze vitale, pot necesita apariţia numeroaselor forme, aparent inutile, de viaţă animală şi vegetală. Aceste subproduse prevăzute sau neprevăzute ale evoluţiei planetare nu apar în câmpul acţiunii decât pentru a dispărea, însă în şi prin tot acest lung proces se poate vedea firul formulelor înţelepte şi inteligente stabilite de autorii originari al planului vieţii planetare şi al dezvoltării speciilor. Multiplele subproduse ale evoluţiei biologice sunt toate esenţiale pentru ca formele superioare de viaţă inteligentă să poată funcţiona pe deplin şi definitiv, cu toate că o mare dizarmonie exterioară poate să-şi facă apariţia din timp în timp în lunga luptă ascendentă a creaturilor superioare pentru dobândirea controlului formelor inferioare ale vieţii, din care multe sunt uneori atât de opuse păcii şi confortului creaturilor evoluânde înzestrate cu voinţă.
36:2.18 Lumea Numărul Cinci se ocupă în întregime de viaţa asociată minţii. Fiecare dintre sateliţii ei este consacrat studiului unei singure faze a minţii creaturii corelate cu viaţa de creatură. Mintea, aşa cum o înţeleg oamenii, este o înzestrare a celor şapte spirite-minte adjutant, suprapus de agenţii Spiritului Infinit, la nivele incomunicabile sau mecanice ale minţii. Modelele de viaţă reacţionează în chip divers la aceste adjutante şi la diferitele slujitoare spirituale operând în universurile timpului şi spaţiului. Capacitatea creaturilor materiale de a reacţiona spiritual depinde în întregime de facultăţile lor mentale asociate care, la rândul lor, au orientat cursul evoluţiei biologice a însăşi acestor creaturi muritoare.
36:2.19 Lumea Numărul Şase este consacrată corelaţiei dintre minte şi spirit, aşa cum sunt ele asociate în formele şi în organismele vitale. Această lume şi cei şase sateliţi tributari ai ei înglobează şcolile de coordonare ale creaturilor sau ale maeştrilor venind din universul central sau din supraunivers, colaborează cu instructorii Nebadonului pentru a prezenta nivele cele mai înalte la care pot ajunge creaturile în timp şi spaţiu.
36:2.20 A Şaptea Sferă a Purtătorilor Vieţii este consacrată domeniilor nerevelate ale vieţii evolutive a creaturilor în legătură cu filozofia cosmică care traduce actualizarea extensivă a Fiinţei Supreme.
36:3.1 Viaţa nu apare spontan în universuri; pe planetele sterile trebuie ca a ea să fie instaurată de Purtătorii Vieţii. Ei sunt transportorii, răspânditorii şi păzitorii vieţii, aşa cum apare ea pe lumile evolutive ale spaţiului. Întreaga viaţă a speciilor şi a formelor cunoscute pe Urantia se iveşte cu aceşti Fii, cu toate că nu există toate formele de viaţă planetară pe Urantia.
36:3.2 Corpul Purtătorilor Vieţii trimişi pentru a implanta viaţa pe o lume nouă se compune de obicei dintr-o sută de purtători seniori, o sută de asistenţi şi o mie de conservatori. Purtătorii Vieţii transportă adesea adevărata plasmă vitală pe o lume nouă, însă nu întotdeauna. Ei organizează uneori modelele vieţii după sosirea lor pe planetele pentru care au fost desemnaţi şi conform unor formule anterior aprobate pentru o nouă aventură de stabilire a vieţii. Aceasta a fost originea vieţii planetare pe Urantia.
36:3.3 Când modelele fizice conforme formulelor aprobate au fost furnizate, atunci Purtătorii Vieţii catalizează aceste materiale neînsufleţite, transmiţându-le prin persoana lor scânteia vitală a spiritului şi, de îndată, modelele inerte devin materie vie.
36:3.4 Scânteia vitală - misterul vieţii - este conferită prin intervenţia Purtătorilor Vieţii, însă nu vine de la ei[1]. Este adevărat că ei supraveghează operaţiunea şi că elaborează însăşi plasma vitală, însă Spiritul-Mamă al Universului este cel care oferă factorul esenţial al plasmei vii. Fiica Creativă a Spiritului Infinit este cea de la care provine scânteia de energie care învie corpul şi lasă mintea săprezică.
36:3.5 Conferind viaţa, Purtătorii Vieţii nu transmit nimic din natura lor personală, nici măcar pe sferele unde sunt proiectate noile ordine de viaţă. În aceste momente, ei se mulţumesc să facă să iasă la iveală şi să transmită scânteia vieţii, să facă să demareze mişcările de revoluţie necesare ale materiei conform specificaţiilor fizice, chimice şi electrice ale planurilor şi ale modelelor prescrise. Purtătorii Vieţii sunt prezenţe vii catalitice care agită, organizează, şi vitalizează elementele, altminteri inerte, ale ordinului material al existenţei.
36:3.6 Pentru a stabili viaţa pe o lume nouă, Purtătorilor Vieţii aparţinând unui corp planetar li se acordă o anumită întârziere, de aproximativ jumătate de milion de ani ai timpului planetar respectiv. La sfârşitul acestei perioade marcată de anumite realizări în dezvoltarea vieţii planetare, ei îşi încetează eforturile de implantare şi le este interzis să adauge vreun element nou sau suplimentar vieţii respectivei planete.
36:3.7 Pe durata epocilor cuprinse între stabilirea vieţii şi emergenţa creaturilor umane având un statut moral, Purtătorii Vieţii sunt autorizaţi să manipuleze mediul vital şi să orienteze favorabil cursul evoluţiei biologice. Ei acţionează astfel pe parcursul unor lungi perioade.
36:3.8 Îndată ce Purtătorii Vieţii operând pe o lume nouă au reuşit să producă o fiinţă înzestrată cu voinţă, având puterea de decizie morală şi de alegere spirituală - munca lor se termină; ei auajuns la capăt, nu mai pot manipula viaţa evoluândă. Evoluţia creaturilor vii trebuie, de acum încolo, să urmeze potrivit cu înzestrările inerente naturii lor şi cu tendinţele deja imprimate şi fixate în formulele şi în modelele planetare. Purtătorii Vieţii nu au permisiunea să experimenteze cu voinţa sau să se amestece în cadrul voinţei; le este interzis să domine sau să influenţeze arbitrar creaturi morale.
36:3.9 Pe parcursul sosirii unui Prinţ Planetar, ei se pregătesc să plece, însă doi purtători seniori şi doisprezece conservatori pot să facă legăminte temporare de renunţare şi să se ofere drept voluntari pentru a rămâne pe planetă un timp nedeterminat în calitate de consilieri în materie de dezvoltare ulterioară şi de conservare a plasmei vitale. Doi dintre aceşti Fii şi doisprezece dintre asociaţii lor servesc în prezent pe Urantia.
36:4.1 În fiecare dintre sistemele de lumi locuite ale întregului Nebadon există o sferă unică în care Melchizedekii au funcţionat în calitate de Purtători ai Vieţii. Aceste reşedinţe se numesc lumile midsonite ale sistemelor, şi pe fiecare dintre ele un Fiu Melchizedek material modificat s-a împreunat cu o Fiică selecţionată a ordinului material de filiaţie. Mamele Eve ale acestor lumi midsonite provin din sediul jurisdicţiei sistemului, fiind alese de acest purtător al vieţii Melchizedek; ele sunt alese dintre numeroasele voluntare care au răspuns apelului adresat de Suveranul Sistemelor Fiicelor Materiale din sfera sa.
36:4.2 Descendenţii unui purtător de viaţă Melchizedek şi ai unei Fiice Materiale sunt cunoscuţi sub numele de midsonitari. Tatăl Melchizedek al acestei rase de creaturi celeste sfârşeşte prin a părăsi planeta în care şi-a exercitat funcţiunea sa vitală excepţională, iar Mama Evă a acestui ordin special de fiinţe ale universului pleacă, şi ea,odată cu apariţia celei de-a şaptea generaţie a descendenţei sale planetare. Conducerea acestei lumi îi revine atunci fiului ei.
36:4.3 Creaturile midsonite trăiesc şi funcţionează pe lumile lor magnifice ca fiinţe reproducătoare, până când ating vârsta de o mie de ani standard, după care sunt transferate în altă parte prin transport serafic. După aceasta, midsonitarii nu mai pot să se reproducă, deoarece tehnica de dematerializare prin care trec pentru a fi transportabili de către serafimi îi privează definitiv de facultăţile lor reproducătoare.
36:4.4 Prezentul statut al acestor fiinţe nu poate deloc să fie calificat drept muritor sau nemuritor şi nu putem nici să le clasăm, net, ca umane ori divine. Aceste creaturi nu sunt locuite de un Ajustor, deci nu sunt deloc nemuritoare; însă ele nu par nici a fi muritoare. Nici una dintre ele nu a trecut prin moarte. Toţi midsonitarii născuţi în Nebadon sunt încă vii şi astăzi. Ei funcţionează fie pe lumile lor de origine, fie pe sfere intermediare, fie pe sfera midsonită a Salvingtonului în grupul lumilor finalitarilor.
36:4.5 Lumiledin Salvington ale Finalitarilor. Purtătorii vieţii Melchizedeki, precum şi Mamele Eve asociate pleacă de pe sferele midsonitare sistemice pe lumile finalitare ale circuitului Salvingtonului unde descendenţii lor sunt, de asemenea, destinaţi să se reunească.
36:4.6 Se cade să explicăm cu această ocazie că al cincilea grup de şapte sfere primare din circuitul Salvingtonului este acela al lumilor finalitare ale Nebadonului. Copiii purtătorilor vieţii Melchizedeki şi ai Fiicelor Materiale sunt domiciliaţi pe a şaptea lume a finalitarilor, sfera midsonită a Salvingtonului.
36:4.7 Sateliţii celor şapte lumi primare ale finalitarilor sunt locul de întâlnire al personalităţilor universului central şi ale suprauniversurilor care se găsesc în misiune în Nebadon. În vreme ce muritorii ascendenţi se pot veni şi plecade pe toate lumile culturale şi sferele educative ale celor 490 de lumi înglobând Universitatea Melchizedek, există anumite şcoli speciale şi numeroaselor zone rezervate în care nu sunt lăsaţi să intre. Această interdicţie este valabilă pentru cele patruzeci şi nouă de sfere plasate sub jurisdicţia finalitarilor.
36:4.8 În prezent rostul creaturilor midsonite nu este cunoscut, însă, se pare că aceste personalităţi se reunesc pe a şaptea lume finalitară în vederea unei eventualităţi viitoare în evoluţia universului. Cererile noastre de informaţii în ceea ce priveşte rasele midsonite sunt întotdeauna supuse finalitarilor, iar aceştia refuză orice discuţie asupra destinului pupililor lor. Independent de incertitudinea noastră în ceea ce priveşte viitorul midsonitarilor, noi ştim că fiecare univers local găzduieşte o acumulare crescândă a acestor creaturi misterioase. Purtătorii vieţii Melchizedeki au credinţa că copiii lor midsoniţi vor fi într-o bună zi înzestraţi Dumnezeului Ultim cu spiritul transcendental şi etern de absonitate.
36:5.1 Prezenţa celor şapte spirite mentale adjutante pe lumile primitive este cea ce condiţionează cursul evoluţiei organice[2]. Aceasta explică de ce evoluţia este intenţionată şi nu accidentală. Adjutantele reprezintă funcţiunea de slujire a minţii Spiritului Infinit, care se extinde până la ordinele inferioare ale vieţii inteligente prin intermediul Spiritului-Mamă al unui univers local. Adjutantele sunt copiii Spiritului-Mamă al Universului şi constituie grija ei personală pe lângă mintea materială atărâmurilor. Oricare ar fi locul sau timpul în care se manifestă o astfel de minte, aceste spirite sunt, în mod divers, în funcţiune.
36:5.2 Cele şapte spirite mentale adjutante au primit nume care echivalează cu desemnările următoare: intuiţie, înţelegere, curaj, cunoaştere, sfătuire, adoraţie şi înţelepciune[3]. Aceste spirite mentale fac simţită influenţa lor pe toate lumile locuite sub forma unui impuls diferenţial, fiecare căutând capacitatea de recepţie care să îi permită să se manifeste în întregime independent de gradul de receptivitate şi de ocaziile de funcţionare întâlnite la tovarăşii săi.
36:5.3 Punctele de sprijin centrale ale spiritelor adjutante pe lumea sediu a Purtătorilor Vieţii indică supraveghetorilor Purtătorilor Vieţii extinderea şi calitatea funcţiunii mentale a adjutantelor, pe orice lume şi în oricare organism viu dat, având statut intelectual. Aceste lăcaşuri ale minţii vii sunt perfecte indicatoare ale funcţiunilor mentale vii pentru primele cinci adjutante. Însă, în ceea ce priveşte al şaselea şi al şaptelea spirit adjutant - adoraţia şi înţelepciunea - aceste puncte de sprijin centrale nu traduc decât o funcţiune calitativă. Activitatea cantitativă a adjutantului adoraţiei şi a adjutantului înţelepciunii se înregistrează în prezenţa imediată a Divinei Slujitoare pe Salvington, deoarece este vorba de o experienţă personală a Spiritului-Mamă al Universului.
36:5.4 Cele şapte spirite mentale adjutante însoţesc întotdeauna pe Purtătorii Vieţii pe o nouă planetă, însă nu trebuie să le considerăm ca entităţi; ele seamănă mai mult cu nişte circuite. Spiritele celor şapte adjutante ale universului nu funcţionează ca personalităţi distincte ale prezenţei universale ale Divinei Slujitoare; ele sunt în realitate unul dintre nivelele ei de conştiinţă, şi rămân întotdeauna subordonate acţiunii şi prezenţei mamei lor creative.
36:5.5 Ne lipseşte terminologia pentru a desemna într-un mod adecvat aceste spirite mentale adjutante. Ele sunt slujitoarele nivelelor inferioare ale minţii experienţiale, şi noi le putem descrie după cum urmează, în ordinea realizărilor evolutive:
36:5.6 1. Spiritul intuiţiei- percepţia rapidă, instinctele reflexe fizice primitive inerente tuturor creaţiilor mentale, facultatea lor de orientare şi diversele forme ale instinctului lor de conservare; este singurul adjutant care funcţionează atât de larg în ordinele inferioare ale vieţii animale, şi singurul care stabileşte un contact funcţional extins cu nivelele care nu pot fi învăţate ale minţii automate.
36:5.7 2. Spiritul de înţelegere- impulsul de coordonare, asocierii de idei spontană şi aparent automată[4]. Este darul coordonării cunoştinţelor dobândite, fenomenul raţiunii vii, al judecăţii rapide şi al deciziei prompte.
36:5.8 3. Spiritul curajului- înzestrarea cu fidelitate - la fiinţele personale este baza formării caracterului, rădăcina intelectuală a vigorii morale şi a vitejiei spirituale. Când acest spirit este iluminat de fapte şi inspirat de adevăr, el devine secretul impulsului ascensiunii evolutive pe canalele guvernării autonome inteligente şi conştiente.
36:5.9 4. Spiritul cunoaşterii- curiozitatea - mama aventurii şi a descoperiri, spiritul ştiinţific, călăuza şi fidelul asociat al spiritelor curajului şi sfatului; impulsul de a orienta darurile curajului pe căi de creştere utile şi progresive[5].
36:5.10 5. Sp1iritul consiliului- impulsul social, darul cooperării cu specia, aptitudinea creaturilor volitive de a se armoniza cu semenii lor; originea instinctului gregar la creaturile cele mai umile[6].
36:5.11 6. Spiritul adoraţiei- impulsul religios, primul impuls diferenţial separând creaturile mentale în două domenii fundamentale de existenţă muritoare[7]. Spiritul adoraţiei distinge pentru totdeauna fiinţa animală căreia îi este asociat, de creaturile fără suflet înzestrate cu minte. Adoraţia este insigna candidaturii la ascensiunea spirituală.
36:5.12 7. Spiritul înţelepciunii- tendinţa naturală la toate creaturile muritoare de a progresa în cadrul unei evoluţii ordonate[8]. Acesta este cel mai înalt dintre adjutanţi; este acela care coordonează spiritul şi articulează munca tuturor celorlalte. Acest spirit este secretul impulsului înnăscut al creaturilor mentale de a începe şi a susţine programul efectiv şi practic al scării ascendente a existenţei. Acest dar al lucrurilor vii care explică aptitudinea incomprehensibilă a creaturilor vii de a supravieţui şi de a utiliza în supravieţuirea lor coordonarea întregii lor experienţe trecute şi a tuturor ocaziilor lor prezente de a dobândi totalitatea a ceea ce toate celelalte şase slujitoare mentale pot mobiliza în mintea organismului interesat. Înţelepciunea este apogeul realizării intelectuale. Înţelepciunea este ţelul unei existenţe pur mentale şi morale.
36:5.13 Spiritele-minte adjutante cresc în experienţă, însă nu devin niciodată personale. Ele evoluează în funcţia lor, iar funcţia primelor cinci adjutante în regnul animal este într-o anumită măsură esenţială pentru a permite ansamblului celor şapte să funcţioneze ca intelect uman. Această relaţie cu animalele le face pe adjutante mai eficiente din punct de vedere practic, în calitate de minte umană. Animalele sunt deci, într-o anumită măsură, indispensabile evoluţiei intelectuale a omului, precum şi evoluţiei sale fizice.
36:5.14 Aceste adjutante mentale ale Spiritului-Mamă al unui univers local sunt legate de viaţa creaturilor, având statut de inteligenţă într-un mod asemănătoar legăturii centrelor de putere şi a controlorilor fizici cu forţele nevii ale universului. Ele fac servicii inestimabile în circuitele mentale ale lumilor locuite. Ele colaborează efectiv cu Controlorii Fizici Principali care servesc, de asemenea, în calitate de controlori şi directori ai nivelelor mentale pre-adjutante, nivelele care nu pot fi transmise, sau nivelele mecanice ale minţii.
36:5.15 Înainte de apariţia capacităţii de a învăţa prin experienţă, mintea vie iese din domeniul Controlorilor Fizici Principali. Înainte de a dobândi aptitudinea de a recunoaşte divinitatea şi de a adora Deitatea, mintea creaturilor este domeniul exclusiv al spiritelor adjutante[9]. Când apare sensibilitatea spirituală a intelectului creaturilor, mintea creată devine imediat supraminte şi se găseşte imediat încircuitată de ciclurile spirituale ale Spiritului-Mamă al universului local.
36:5.16 În absolut nici un fel spiritele mentale adjutante nu sunt legate direct la funcţiunea variată şi înalt spirituală a spiritului prezenţei personale a Divinei Slujitoare, a Spiritului Sfânt al lumilor locuite; însă ele sunt funcţional anterioare şi pregătitoare apariţiei însuşi a acestui spirit la omul evolutiv. Adjutantele procură Spiritului-Mamă al Universului un contact variat cu creaturile materiale vii ale unui univers local şi un control asupra lor, însă nu au nici o repercusiune în Fiinţa Supremă atunci când acţionează pe nivelele prepersonale.
36:5.17 Mintea nonspirituală este fie o manifestare de energie a spiritului, fie un fenomen de energie fizică. Nici chiar mintea umană, mintea personală, nu posedă calităţi de supravieţuire în afara identificăriiei cu spiritul. Mintea este un dar al divinităţii, însă nu este nemuritoare atunci când funcţionează fără clarviziune spirituală şi este lipsită de aptitudinea de a adora şi de a aspira la supravieţuire.
36:6.1 Viaţa este atât automată, cât şi vitalistă - materială şi spirituală[10]. Fizicienii şi chimiştii de pe Urantia progresează mereu în înţelegerea formelor protoplasmice ale vieţii animale şi vegetale, însă ei nu vor fi niciodată capabili să producă organisme vii. Viaţa este ceva care diferă de toate manifestările energiei; nici chiar viaţa materială a creaturilor fizice nu este inerentă materiei.
36:6.2 Lucrurile materiale pot să se bucure de o existenţă independentă, însă viaţa nu provine decât din viaţă. Mintea nu poate deriva decât dintr-o minte preexistentă. Spiritul nu îşi are originea decât în strămoşi spirituali. Creatura poate produce formele de viaţă, însă doar o personalitate creatoare sau o forţă creativă pot furniza scânteia de viaţă animatoare.
36:6.3 Purtătorii Vieţii pot să organizeze formele materiale sau modelele fizice ale fiinţelor vii, însă Spiritul este cel care dă scânteia iniţială a vieţii şi conferă darul minţii. Chiar şi formele vii ale vieţii experimentale pe care Purtătorii Vieţii le organizează pe lumile lor, ale Salvingtonului, sunt întotdeauna lipsite de puteri reproducătoare. Când formulele vieţii şi modelele vitale sunt corect asamblate şi convenabil organizate, prezenţa unui Purtător al Vieţii este suficientă pentru a inaugura viaţa, însă acestor organisme vii le lipsesc două atribute esenţiale: darul minţii şi puterile reproducătoare. Mintea animală şi mintea umană sunt daruri ale Spiritului-Mamă al universului local, acţionând prin intermediul a şapte spirite mentale adjutante, în timp ce aptitudinea creaturilor de a se reproduce este aportul specific şi personal al Spiritului Universului la plasma vitală ancestrală inaugurată de Purtătorii Vieţii.
36:6.4 Când Purtătorii Vieţii au elaborat modelele vieţii, după ce au asigurat sistemele de energie, trebuie să se producă încă un fenomen suplimentar[11]. Trebuie ca „suflul vieţii” să fie comunicat acestor forme neanimate. Fiii lui Dumnezeu pot construi formele vieţii, însă Spiritul lui Dumnezeu este cel care oferă cu adevărat scânteia vitală., iar când viaţa astfel transmisă este epuizată, corpul material care rămâne devine materie moartă. Când doza de viaţă oferită este epuizată, corpul se întoarce în sânul universului material de la care a fost împrumutat de către Purtătorii Vieţii pentru a servi drept vehicul provizoriu înzestrării cu viaţă pe care ei au transmis-o acestei asocieri vizibile de energie materială.
36:6.5 Viaţa atribuită plantelor şi animalelor de către Purtătorii Vieţii nu se întoarce la Purtătorii Vieţii după moartea plantei sau a animalului. Viaţa care abandonează creatura vie nu posedă nici identitate, nici personalitate; ea nu supravieţuieşte individual morţii. Pe parcursul existenţei sale şi pe parcursul timpului său de şedere în corpul material, ea a suportat o schimbare, o evoluţie energetică, şi supravieţuieşte doar ca fracţiune a forţelor cosmice ale universului; ea nu supravieţuieşte în calitate de viaţă individuală. Supravieţuirea creaturilor muritoare este, în întregime, bazată pe evoluţia unui suflet nemuritor în interiorul minţii muritoare.
36:6.6 Noi vorbim despre viaţă ca despre o „energie” şi de o „forţă”, însă în realitate ea nu este nici una, nici alta. Energia forţă este divers sensibilă la gravitaţie; viaţa nu este. Arhetipul nu este nici el sensibil la gravitaţie, fiind o configuraţie de energii care şi-au încheiat deja toate obligaţiile reacţionale faţă de gravitaţie. Viaţa însăşi constituie animaţia unui sistem de energii material, minte sau spiritual, conformă unui arhetip sau selecţionată altfel.
36:6.7 Anumite lucruri, referitoare la dezvoltarea vieţii pe planetele evolutive nu sunt în întregime clare pentru noi. Înţelegem pe deplin organizarea fizică a formulelor electrochimice ale Purtătorilor Vieţii, însă nu sesizăm complet natura şi sursa scânteii animatoare a vieţii. Noi ştim că viaţa curge din Tată, trece prin Fiu şi se răspândeşte prin Spirit. Este probabil ca Spiritele Maestru să fie canalul septuplu al fluviului vieţii răspândit asupra întregii creaţii. Însă noi nu înţelegem tehnica prin care Spiritul Maestru supraveghetor participă la episodul iniţial al darului vieţii către o nouă planetă. Noi suntem convinşi că Cei Îmbătrâniţi de Zile joacă un rol în implantarea vieţii pe o lume nouă, dar ignorăm complet natura acesteia. Noi ştim că Spiritul-Mamă al Universului vitalizează efectiv modelele neînsufleţite şi comunică plasmei astfel activate prerogativele de reproducere organice. Noi remarcăm că acest trio reprezintă nivelele Dumnezeului Septuplu şi că membrii săi sunt uneori numiţi Creatorii Supremi ai timpului şi spaţiului, însă altfel noi nu ştim nimic mai mult decât muritorii de pe Urantia - doar că conceptul este inerent Tatălui, expresia, Fiului, iar realizarea vie, Spiritului.
36:6.8 [Redactat de un Fiu Vorondadek staţionat pe Urantia ca observator şi acţionând în această calitate la cererea Şefului Melchizedek al Corpului Revelator Supraveghetor.]
| Capitolul 35. Fiii lui Dumnezeu ai universului local |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 37. Personalităţi ale universului local |