1 (Un psalm al lui David, când a fost în pustiul Iudeii.) Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață. [1]
2 Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
3 În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.
4 Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda.
5 Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele.
6 Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
7 De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
8 Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. [2]
9 Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului;
10 Da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.
11 Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.