1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreților.) Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
2 Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
3 Care și-au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.
4 Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
5 Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
6 Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
7 Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
8 Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul.
9 Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles.
10 Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.