1 (Întru sfârșit, un psalm al lui David.) Așteptând am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine.
2 A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei.
3 Și a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; vedea-vor mulți și se vor teme și vor nădăjdui în Domnul.
4 Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului și n-a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase. [1]
5 Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, și nu este cine să se asemene gândurilor Tale; vestit-am și am grăit: înmulțitu-s-au peste număr.
6 Jertfă și prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; ardere de tot și jertfă pentru păcat n-ai cerut. [2]
7 Atunci am zis: "Iată vin! În capul cărții este scris despre mine.
8 Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit și legea Ta înăuntru inimii mele".
9 Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
10 Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus. N-am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare.
11 Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
12 Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele și n-am putut să văd; înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu și inima mea m-a părăsit.
13 Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
14 Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce caută să ia sufletul meu. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele;
15 Să fie rușinați îndată cei ce-mi zic mie: "Bine, bine".
16 Să se bucure și să se veselească de Tine, toți cei ce Te caută pe Tine, Doamne, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
17 Iar eu sărac sunt și sărman; Domnul se va îngriji de mine. Ajutorul meu și apărătorul meu ești Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.