© 2004 Fundația Urantia
| Capitolul 15. Cele Şapte suprauniversuri |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 17. Cele şapte grupuri de spirite supreme |
16:0.1 CELE Şapte Spirite Maestru ale Paradisului sunt personalitâţile primare ale Spiritului Infinit. În acest act creativ septuplu de dedublare de sine, Spiritul Infinit a epuizat posibilitâţile matematice de asociere inerente existenţei factuale a trei persoane ale Deitâţii. Dacâ ar fi fost posibil sâ se producâ un numâr mai mare de Spirite Maestru, atunci s-ar fi creat; cu toate acestea, existâ doar şapte posibilitâţi de asociere, şi numai şapte, inerente celor trei Deitâţi. Aceasta explicâ de ce funcţionarea universului este scindatâ în şapte mari diviziuni şi de ce numârul şapte reprezintâ o bazâ fundamentalâ a organizârii şi administrârii sale.
16:0.2 Originea celor Şapte Spirite Maestru provine din urmâtoarele şapte similitudini din care îşi extrag caracteristicile individuale:
16:0.3 1. Tatâl Universal.
16:0.4 2. Fiul Etern.
16:0.5 3. Spiritul Infinit.
16:0.6 4. Tatâl şi Fiul.
16:0.7 5. Tatâl şi Spiritul.
16:0.8 6. Fiul şi Spiritul.
16:0.9 7. Tatâl, Fiul şi Spiritul.
16:0.10 Noi ştim foarte puţin despre acţiunea Tatâlui şi a Fiului în creaţia Celor Şapte Spirite Maestru. Aparent, ei au fost aduşi în existenţâ prin acţiunile personale ale Spiritului Infinit, însâ noi am fost clar informaţi câ Tatâl şi Fiul au participat la crearea lor.
16:0.11 Prin caracterul şi prin natura spiritului, aceste Şapte Spirite ale Paradisului sunt identice, însâ, sub toate celelalte aspecte ale identitâţii, ele sunt foarte neasemânâtoare, iar rezultatele activitâţilor lor în suprauniversuri sunt de aşa naturâ încât diferenţele individuale se disting infailibil. Toate planurile subsecvente ale acelor şapte segmente ale marelui univers, şi chiar ale segmentelor corelative ale spaţiului exterior, au fost condiţionate de o diversitate diferitâ de cea spiritualâ a acestor Şapte Spirite Maestru de supraveghere supremâ şi ultimâ.
16:0.12 Spiritele Maestru au nenumârate funcţiuni, însâ domeniul lor specific la ora actualâ este supravegherea centralâ a celor şapte suprauniversuri. Fiecare Maestru Spirit întreţine un enorm sediu focal de forţâ, care circulâ lent în jurul periferiei Paradisului, râmânând mereu în opoziţie cu suprauniversul din care acest Maestru Spirit asigurâ supravegherea directâ. Ei se menţin astfel în punctul focal de control de putere specializat al suprauniversului lor şi de distribuţie segmentarâ a energiei care le corespunde. Liniile radiale care marcheazâ frontierele fiecârui supraunivers converg efectiv în cartierul general paradisiac al Spiritului Maestru care îl supravegheazâ.
16:1.1 Creatorul Comun, Spiritul Infinit, este necesar pentru a completa personalizarea triunicâ a Deitâţii nedivizate. Aceastâ triplâ personalizare a Deitâţii are prin natura ei posibilitatea de a se exprima individual şi în mod asociativ în şapte feluri. De aceea, planul ulterior pentru a crea universuri locuite de fiinţe inteligente şi potenţial spirituale, exprimând pe deplin Tatâl, Fiul şi Spiritul, a fâcut ineluctabilâ personalizarea Celor Şapte Spirite Maestru. Noi am fost conduşi sâ vorbim de tripla personalizare a Deitâţii ca de inevitabilitatea absolutâ şi considerâm apariţia celor Şapte Spirite Maestru ca inevitabilitate subabsolutâ.
16:1.2 Nu am putea spune câ Cele Şapte Spirite Maestru ar fi expresia Deitâţii triple, însâ ele sunt portretul etern al Deitâţii septuple, funcţiile activâ şi asociativâ a celor trei persoane ale Deitâţii de existenţâ eternâ. Cu ajutorul acestor Şapte Spirite Maestru, în ele, şi prin ele, Tatâl Universal, Fiul Etern sau Spiritul Infinit, sau orice asociere cuprinzând câte douâ dintre ele, sunt capabile sâ acţioneze ca atare. Atunci când Tatâl, Fiul şi Spiritul acţioneazâ împreunâ, ele pot acţiona şi acţioneazâ realmente prin Spiritul Maestru numârul şapte, însâ nu ca Trinitate. Separat şi colectiv, Spiritele Maestru reprezintâ toate funcţiunile posibile ale Deitâţii, pe cele simple şi pe cele multiple, însâ nu şi pe cele colective sau pe acelea ale Trinitâţii. Al Şaptea Spirit Maestru este personal nefuncţional faţâ de Trinitatea Paradisului, şi tocmai acesta este motivul pentru care el poate spera s-â acţioneze personal pentru Fiinţa Supremâ.
16:1.3 Însâ, când Cele Şapte Spirite Maestru îşi pârâsesc sediul lor de putere personal şi de autoritate suprauniversalâ pentru a se reuni în preajma Autorului Comun în prezenţa triunicâ a Deitâţii Paradisului, imediat ele reprezintâ colectiv puterea, înţelepciunea şi autoritatea funcţionale ale Deitâţii indivizibile - Trinitatea - pentru şi în universuri în evoluţie. Aceastâ uniune paradisiacâ a expresiei primordiale septuple a Deitâţii cuprinde realmente, îmbrâţişeazâ literalmente, toate atributele şi atitudinile celor trei Deitâţi eterne în Supremaţie şi Ultimitate. Pentru toate scopurile practice, Cele Şapte Spirite Maestru îmbrâţişeazâ atunci domeniul funcţional al Supremului-Ultim pentru universul maestru şi în universul maestru.
16:1.4 Atât cât putem sâ distingem, aceste Şapte Spirite sunt asociate activitâţilor divine a trei persoane eterne ale Deitâţii. Noi nu descoperim nici o probâ câ ele sunt asociate direct la prezenţele funcţionale ale celor trei faze eterne ale Absolutului. Atunci când sunt asociaţi, Maeştrii Spirite reprezintâ Deitâţile Paradisului în ceea ce putem noi concepe în mare ca domeniu finit al acţiunii. Este posibil ca acest domeniu sâ îmbrâţişeze numeroase activitâţi ultime, însâ nu absolute.
16:2.1 La fel cum Fiul Etern şi Originar este revelat prin persoanele în numâr tot mai mare ale Fiilor Divini, tot astfel Spiritul Infinit şi Divin este revelat prin canalul Celor Şapte Spirite Maestru şi al grupurilor lor de spirite asociate. În centrul centrelor, Spiritul Infinit este accesibil, însâ cei care ating Paradisul nu sunt toţi imediat capabili sâ distingâ personalitatea şi prezenţa sa diferenţiatâ. Dimpotrivâ, toţi cei care ating universul central pot intra în comuniune, şi de fapt intrâ în comuniune imediat, cu unul dintre Cele Şapte Spirite Maestru, cel care prezideazâ suprauniversul de origine al pelerinului spaţial nou sosit.
16:2.2 Tatâl Paradisului nu vorbeşte universului universurilor decât prin intermediul Fiului sâu, în timp ce el şi Fiul nu acţioneazâ împreunâ decât prin intermediul Spiritului Infinit. În afara Paradisului şi a Havonei, Spiritul Infinit nu vorbeşte decât prin vocea Celor Şapte Spirite Maestru.
16:2.3 Spiritul Infinit exercitâ o influenţâ de prezenţâ personalâ în interiorul limitelor sistemului Paradis-Havona; altfel, prezenţa sa spiritualâ personalâ se manifestâ şi prin intermediul unuia dintre Cele Şapte Spirite Maestru. Acesta este motivul pentru care, pe o lume sau la un individ dat, prezenţa spiritualâ suprauniversalâ a celei de-a Treia Surse-Centru este condiţionatâ de natura unicâ a Spiritului Maestru care supravegheazâ segmentul interesat al creaţiei. Invers, liniile conjugate de forţâ şi de inteligenţâ spirituale trec interior câtre a Treia Persoanâ a Deitâţii prin canalul Celor Şapte Spirite Maestru.
16:2.4 Cele Şapte Spirite Maestru au toţi la un loc atributele supreme ultime ale celei de a Treia Surse-Centru. Cu toate câ fiecare dintre ele individual au aceastâ înzestrare, numai laolaltâ manifestâ atributele de omnipotenţâ, de omniscienţâ şi de omniprezenţâ. Nici unul dintre ele nu poate acţiona într-un mod atât de universal; ca indivizi şi în exercitarea puterii sale de supremaţie şi ultimitate, fiecare dintre ele este personal limitat la suprauniversul pe care-l supravegheazâ direct.
16:2.5 Tot ceea ce va fost spus în legâturâ cu divinitatea şi personalitatea Autorului Comun se aplicâ în mod egal şi deplin Celor Şapte Spirite Maestru, care împarte atât de eficient Spiritul Infinit celor şapte segmente ale marelui univers în acord cu înzestrarea lor divinâ şi dupâ felul naturii lor diferite şi individual unice. S-ar potrivi aşadar sâ aplicâm grupului lor colectiv de şapte toate numele Spiritului Infinit sau unul dintre ele. Colectiv, ele nu fac decât una cu Creatorul Comun pe toate nivelele subabsolute.
16:3.1 Cele Şapte Spirite Maestru sunt fiinţe de nedescris, însâ în mod distinct şi net personale. Ele au nume, însâ noi preferâm sâ le prezentâm prin numâr. Ca personalizâri primare ale Spiritului Infinit, ele sunt asemânâtoare, însâ ca expresii primare a celor şapte asocieri posibile ale Deitâţii triunice, ele sunt esenţial diferite în naturâ, iar aceastâ diversitate de naturâ determinâ diferenţialul conduitei lor suprauniversale. Aceste Şapte Spirite Maestru pot fi descrise dupâ cum urmeazâ:
16:3.2 Spiritul Maestru Numârul Unu. Într-un mod special, acest Spirit este reprezentarea directâ a Tatâlui Paradisului. El este o manifestare specificâ şi eficientâ a puterii, iubirii şi înţelepciunii Tatâlui Universal. El este asociatul apropiat şi consilierul celest al şefilor Monitorilor de Mister, fiinţa care prezideazâ Colegiul Ajustorilor Personalizaţi de pe Divinington. În toate asocierile Celor Şapte Spirite Maestru, Spiritul Maestru Numârul Unu este întotdeauna cel care vorbeşte pentru Tatâl Universal.
16:3.3 Acest Spirit prezideazâ primul supraunivers şi, cu toate câ el manifestâ infailibil natura divinâ a unei personalizâri primare a Spiritului Infinit, el pare a semâna mai mult cu Tatâl Universal prin caracterul sâu. El este întotdeauna în legâturâ personalâ cu Spiritele Reflexive din sediul primului supraunivers.
16:3.4 Spiritul Maestru Numârul Doi. Acest Spirit descrie în mod adecvat natura incomparabilâ şi caracterul încântâtor al Fiului Etern, primul nâscut din întreaga creaţie. El este întotdeauna în strânsâ asociere cu toate ordinele de Fii ai lui Dumnezeu de fiecare datâ când acestora li se întâmplâ sâ locuiascâ în universul de reşedinţâ ca indivizi sau într-o adunare comunâ. În toate reuniunile Celor Şapte Spirite Maestru, el vorbeşte întotdeauna pentru Fiul Etern şi în numele sâu.
16:3.5 Acest Spirit dirijeazâ destinele suprauniversului numârul doi şi guverneazâ acest vast domeniu aproape aşa cum ar face-o Fiul Etern. El este întotdeauna în legâturâ cu cele şapte Spirite Reflexive locuind în capitala celui de-al doilea supraunivers.
16:3.6 Spiritul Maestru Numârul Trei. Aceastâ personalitate spiritualâ seamânâ în special cu Spiritul Infinit. Acest Spirit Maestru dirijeazâ mişcârile şi lucrârile unui mare numâr de înalte personalitâţi ale Spiritului Infinit. El prezideazâ reuniunile lor şi este strâns asociat cu toate personalitâţile care îşi atrag exclusiv originea din a Treia Sursâ-Centru. Atunci când Cele Şapte Spirite Maestru sunt în consiliu, Spiritul Maestru Numârul Trei este întotdeauna cel care vorbeşte pentru Spiritul Infinit.
16:3.7 Acest Spirit este râspunzâtor de al treilea supraunivers şi administreazâ problemele acestui segment aproape aşa cum ar face-o Spiritul Infinit. El este întotdeauna în legâturâ cu Spiritele Reflexive din sediul celui de-al treilea supraunivers.
16:3.8 Spiritul Maestru Numârul Patru. Împârtâşind naturile conjugate ale Tatâlui şi ale Fiului, acest Spirit Maestru este influenţa determinantâ cu privire la politica şi procedura Tatâlui-Fiu în consiliile Celor Şapte Spirite Maestru. Acest Spirit este şeful care dirijeazâ şi sfâtuieşte fiinţele ascendente care au atins Spiritul Infinit şi au devenit astfel candidaţi calificaţi pentru a-l vedea pe Fiu şi pe Tatâ. El stimuleazâ dezvoltarea imensului grup de personalitâţi care îşi au originea în Tatâ şi în Fiu. Atunci când devine necesar sâ fie reprezentat Tatâl şi Fiul în asocierile Celor Şapte Spirite Maestru, cel care vorbeşte este întotdeauna Spiritul Maestru Numârul Patru.
16:3.9 Acest Spirit stimuleazâ dezvoltarea celui de-al patrulea segment al marelui univers, potrivit felului sâu particular de a asocia atributele Tatâlui Universal şi ale Fiului Etern. El este întotdeauna în legâturâ personalâ cu Spiritele Reflexive din sediul celui de-al patrulea supraunivers.
16:3.10 Spiritul Maestru Numârul Cinci. Aceastâ personalitate divinâ, care uneşte cu atât de multâ bucurie caracterele Tatâlui Universal şi ale Spiritului Infinit, este consilierul imensului grup de fiinţe cunoscut ca directori de putere, centre de putere şi controlori fizici. Acest Spirit stimuleazâ de asemenea dezvoltarea tuturor personalitâţilor care îşi trag originea din Tatâ şi din Autorul Comun. În consiliul Celor Şapte Spirite Maestru, când atitudinea Tatâlui Spirit este în discuţie, întotdeauna Spiritul Maestru Numârul Cinci este cel care ia cuvântul.
16:3.11 Acest Spirit dirijeazâ bunâstarea celui de-al cincilea supraunivers într-un mod care sugereazâ acţiunea conjugatâ a Tatâlui Universal şi a Spiritului Infinit. El este întotdeauna în legâturâ cu Spiritele Reflexive din sediul celui de-al cincilea supraunivers.
16:3.12 Spiritul Maestru Numârul Şase. Aceastâ fiinţâ divinâ pare a descrie caracterul conjugat al Fiului Etern şi al Spiritului Infinit. De fiecare datâ când fiinţele create în asociere de Fiu şi de Spirit se reunesc în universul central, acest Spirit Maestru este cel care le este sfetnic. Şi, în consiliile Celor Şapte Spirite Maestru, de fiecare datâ când devine necesar sâ se vorbeascâ atât pentru Fiul Etern cât şi pentru Spiritul Infinit, cel care râspunde este Spiritul Maestru Numârul Şase.
16:3.13 Acest Spirit dirijeazâ problemele celui de-al şaselea supraunivers aproape aşa cum ar face-o Fiul Etern şi Spiritul Infinit. El este întotdeauna în legâturâ cu Spiritele Reflexive din sediul celui de-al şaselea supraunivers.
16:3.14 Spiritul Maestru Numârul Şapte. Spiritul care conduce al şaptelea supraunivers este un portret fidel, unic în felul sâu, al Tatâlui Universal, Fiului Etern şi Spiritului Infinit. Al Şaptelea Spirit Maestru, consilierul stimulant al dezvoltârii tuturor fiinţelor de origine triunicâ, este de asemenea consilierul şi directorul tuturor pelerinilor ascendenţi de pe Havona, aceste fiinţe umile care au atins curţile gloriei cu ajutorul conjugat al Tatâlui, Fiului şi Spiritului.
16:3.15 Al Şaptea Spirit Maestru nu este reprezentantul organic al Trinitâţii Paradisului, însâ este un fapt stabilit câ natura sa personalâ şi spiritualâ este portretul Autorului Comun realizat în proporţii egale din trei persoane infinite a câror uniune în Deitate este Trinitatea Paradisului, şi a cârei funcţie ca atare este sursa naturii personale şi spirituale a Dumnezeului Suprem. În consecinţâ, al Şaptelea Spirit Maestru întreţine o relaţie personalâ şi organicâ cu persoana spiritualâ în evoluţie a Supremului. Acesta este motivul pentru care, în consiliile superioare ale Maeştrilor Spirite, atunci când devine necesar sâ se dea votul cu privire la atitudinea conjugatâ a Tatâlui, Fiului şi a Spiritului, sau sâ se descrie atitudinea spiritualâ a fiinţei Supreme, Spiritul Maestru Numârul Şapte este cel care intrâ în acţiune. El devine astfel, de la sine, conducâtorul care guverneazâ consiliul paradisiac al Celor Şapte Spirite Maestru.
16:3.16 Nici unul dintre cele Şapte Spirite nu reprezintâ organic Trinitatea Paradisului, însâ când ele se unesc în Deitate septuplâ, aceastâ uniune în sensul deitâţii - însâ nu în sens personal - echivaleazâ cu un nivel funcţional asociabil funcţiunilor Trinitâţii. În acest sens „Spiritul Septuplu” poate sâ se asocieze funcţional cu Trinitatea Paradisului. De asemenea, în acest sens Spiritul Maestru Numârul Şapte vorbeşte uneori pentru a confirma atitudinile Trinitâţii, sau mai degrabâ acţioneazâ ca purtâtor de cuvânt al atitudinii uniunii de Spirit Septuple cu privire la atitudinea uniunii Deitâţii triunice, atitudinea Trinitâţii Paradisului.
16:3.17 Multiplele funcţii ale celui de-al Şaptelea Spirit Maestru încep astfel cu un portret care îmbinâ naturile personale ale Tatâlui, Fiului şi ale Spiritului, trec printr-o reprezentare a atitudinii personale a Dumnezeului Suprem, şi merg pânâ la a revela atitudinea deitâţii Trinitâţii din Paradis. Iar sub anumite raporturi acest Spirit care prezideazâ exprimâ similar atitudinile Ultimului şi Supremului-Ultim.
16:3.18 Spiritul Maestru Numârul Şapte este cel care, cu aptitudinile sale multiple, vegheazâ personal la progresul candidaţilor în ascensiunea lor în lumile timpului în încercârile lor de a înţelege Deitatea indivizibilâ a Supremaţiei. O astfel de înţelegere implicâ faptul câ respectivii candidaţi trebuie sâ sesizeze suveranitatea existenţialâ a Trinitâţii Supremaţiei, astfel coordonatâ cu un concept de suveranitate experienţialâ crescutâ a Fiinţei Supreme, încât sâ constituie înţelegerea de câtre creaturâ a unitâţii Supremaţiei. Realizarea de câtre creaturâ a acestor trei factori echivaleazâ cu înţelegerea havonianâ a realitâţii Trinitâţii; ceea ce conferâ pelerinilor timpului aptitudinea de a penetra în cele din urmâ Trinitatea, de a descoperi cele trei persoane infinite ale Deitâţii.
16:3.19 Inaptitudinea pelerinilor Havonei de a gâsi complet pe Dumnezeul Suprem este compensatâ de al Şaptelea Maestru Spirit, a cârui naturâ triunicâ reveleazâ într-un mod atât de particular persoana spiritualâ a Supremului. Pe parcursul prezentei ere a universului, în care nu putem contacta persoana Supremului, Spiritul Maestru Numârul Şapte funcţioneazâ în locul lui Dumnezeu pentru creaturile ascendente în materie de relaţii personale. El este acel spirit înalt pe care toţi ascenderii cu siguranţâ îl vor recunoaşte şi îl vor înţelege într-un fel sau altul atunci când vor atinge centrele de glorie.
16:3.20 Acest Maestru Spirit este întotdeauna în legâturâ cu Spiritele Reflexive de pe Uversa, sediul celui de-al şaptelea supraunivers, propriul nostru segment al creaţiei. Maniera în care el administreazâ Orvontonul reveleazâ minunata armonie a amestecului sâu coordonat de naturi divine ale Tatâlui, Fiului şi Spiritului.
16:4.1 Cele Şapte Spirite Maestru sunt reprezentarea deplinâ a Spiritului Infinit pentru universurile evolutive. Ele reprezintâ a Treia Sursâ-Centru în relaţiile de energie, minte şi spirit. Atunci când acţioneazâ în calitate de şefi coordonatori ai controlului administrativ universal al Autorului Comun, nu uitaţi câ ele îşi au originea în actele creatoare ale Deitâţii Paradisului. Este literalmente adevârat câ aceste Şapte Spirite Maestru sunt puterea fizicâ, mintea cosmicâ şi prezenţa spiritualâ personalizatâ a Deitâţii triunice „cele Şapte Spirite ale lui Dumnezeu trimise în tot universul”.
16:4.2 Spiritele Maestru sunt unice în sensul câ funcţioneazâ pe nivelele universale ale realitâţii, mai puţin pe nivelul absolut. Ele sunt deci supraveghetori eficienţi şi perfecţi ai tuturor fazelor problemelor administrative, pe toate nivelele activitâţilor suprauniversale. Este dificil pentru mintea muritoare sâ înţeleagâ mare lucru în ceea ce priveşte rolul Spiritelor Maestru, deoarece munca lor este atât de înalt specializatâ şi, în acelaşi timp, atotcuprinzâtoare, atât de extraordinar de materialâ, şi atât de delicat spiritualâ. Aceşti creatori cu daruri variate ale minţii cosmice sunt strâmoşi ai Directorilor de Putere ai Universului şi sunt ei înşişi directorii supremi ai imensului ansamblu al creaţiei creaturilor spirituale.
16:4.3 Cele Şapte Spirite Maestru sunt creatorii Directorilor de Putere Universali şi ai asociaţilor lor; aceste entitâţi sunt indispensabile pentru a organiza, controla şi regla energiile fizice ale marelui univers. Şi aceste Spirite Maestru vin foarte material în ajutorul Fiilor Creatori în munca de formare şi de organizare a universurilor locale.
16:4.4 Noi suntem incapabili sâ gâsim o legâturâ personalâ oarecare între munca energiei cosmice a Spiritelor Maestru şi funcţiunile de forţâ ale Absolutului Necalificat. Manifestârile energiei care depind de Spiritele Maestru sunt toate dirijate de la periferia Paradisului; ele nu par în nici un fel direct asociate fenomenelor de forţâ identificate cu suprafaţa inferioarâ a Paradisului.
16:4.5 Atunci când întâlnim activitâţile funcţionale ale diverşilor Supervizori de Putere Morontiali, noi suntem indubitabil în faţa anumitor activitâţi nerevelate ale Spiritelor Maestru. În afara acestor strâmoşi ai controlorilor fizici precum şi ai slujitorilor spirituali, cine s-ar fi putut apuca ca sâ combine şi asocieze energiile materiale şi spirituale astfel încât sâ producâ o fazâ de realitate a universului care nu exista încâ - substanţa morontialâ şi mintea morontialâ ?
16:4.6 O mare parte a realitâţii lumilor spirituale este de ordin morontial, fazâ a realitâţii universale total necunoscutâ pe Urantia. Ţelul existenţei personalitâţilor este spiritual, însâ creaţiile morontiale se interpun întotdeauna pentru a umple abisul între domeniile materiale de origine muritoare şi sferele suprauniversale cu un statut spiritual în continuâ înaintare. Aceasta este domeniul în care Spiritele Maestru îşi aduc marea lor contribuţie la planul de ascensiune al oamenilor câtre Paradis.
16:4.7 Cele Şapte Spirite Maestru au reprezentâri personale care funcţioneazâ în întregul mare univers, însâ aproape nimic nu a fost revelat în ceea ce îi priveşte, deoarece marea majoritate a acestor fiinţe subordonate nu se ocupâ direct de planul ascendent de înaintare a muritorilor pe calea perfecţiunii paradisiace. O mare parte, o foarte mare parte a activitâţii Celor Şapte Spirite Maestru, râmâne ascunsâ înţelegerii umane, deoarece ea nu corespunde direct cu nici un chip problemei voastre de ascensiune câtre Paradis.
16:4.8 Cu toate câ noi nu putem oferi proba formalâ, este foarte probabil ca Spiritul Maestru al Orvontonului sâ exercite o influenţâ decisivâ în urmâtoarele sfere de activitate:
16:4.9 1. Procedeele Purtâtorilor Vieţii ale unui univers local pentru a declanşa viaţa.
16:4.10 2. Activitâţile date vieţii de câtre spiritele-mentale adjuvante revârsate în lumi de câtre Spiritul Creativ al unui univers local.
16:4.11 3. Fluctuaţiile în manifestârile energiei desfâşurate de unitâţile de materie organizatâ râspunzând la gravitaţia liniarâ.
16:4.12 4. Comportamentul energiei emergente pânâ când ea este pe deplin eliberatâ de controlul Absolutului Necalificat, devenind deci sensibilâ la influenţa directâ a gravitaţiei liniare, precum şi la manipulârile Directorilor de Putere ai Universului şi a asociaţiilor lor.
16:4.13 5. Manifestarea spiritului tutelar şi Spiritului Creativ al unui univers local cunoscutâ pe Urantia ca Spiritul Sfânt.
16:4.14 6. Manifestarea ulterioarâ a spiritului Fiilor de manifestare, numitâ pe Urantia Consolatorul sau Spiritul Adevârului.
16:4.15 7. Mecanismul de reflexivitate al universurilor locale şi al suprauniversurilor. Nu este deloc posibil sâ se explice raţional şi nici sâ se înţeleagâ rezonabil numeroase din caracteristicile ataşate acestui fenomen extraordinar fârâ a postula activitatea Spiritelor Maestru în asociere cu Autorul Comun şi Fiinţa Supremâ.
16:4.16 În ciuda nereuşitelor noastre de a înţelege complet lucrârile multiple ale Celor Şapte Spirite Maestru, suntem convinşi câ, în vastul câmp al activitâţilor universale, existâ douâ domenii cu care nu au absolut nimic de a face şi anume: manifestarea şi slujirea Ajustorilor Gândirii, precum şi funcţiunile insondabile ale Absolutului Necalificat.
16:5.1 Fiecare segment al marelui univers, fiecare univers şi fiecare dintre lumile individuale beneficiazâ de sfâtuirea şi de înţelepciunea conjugate ale tuturor Celor Şapte Spirite Maestru, însâ nu primesc amprenta personalâ decât a unuia dintre ele. Iar natura personalâ a fiecârui Spirit Maestru impregneazâ în întregime suprauniversul sâu şi îl condiţioneazâ într-un mod unic.
16:5.2 Prin aceastâ influenţâ personalâ a Celor Şapte Spirite Maestru, fiecare creaturâ a tuturor ordinelor de fiinţe inteligente din afara Paradisului şi a Havonei poartâ în mod necesar marca caracteristicâ a unei individualitâţi care aminteşte de natura ancestralâ a unuia dintre aceste Şapte Spirite Maestru ai Paradisului. Cu privire la cele şapte suprauniversuri, fiecare creaturâ care îşi originea în unul dintre ele, om sau înger, va purta veşnic aceastâ marcâ de identitate natalâ.
16:5.3 Cele Şapte Spirite Maestru nu invadeazâ într-un mod direct mintea materialâ a creaturilor individuale pe lumile evolutive ale spaţiului. Muritorii de pe Urantia nu resimt prezenţa personalâ a influenţei spiritual-mentale a Spiritului Maestru al Orvontonului. Dacâ acest Spirit Maestru reuşeşte sâ stabileascâ un contact oarecare cu mintea muritoare individualâ pe parcursul erelor evolutive primitive ale unei lumi locuite, aceasta trebuie sâ se întâmple prin intermediul Spiritului Creativ al universului local, consort şi asociat al Fiului de Dumnezeu Creator care coordoneazâ destinele fiecârei creaţii locale. Însâ acest acelaşi Spirit Mamâ Creativ este întru-totul asemânâtor Spiritului Maestru al Orvontonului în naturâ şi în caracter.
16:5.4 Marca fizicâ a unui Spirit Maestru este o parte a originii materiale a oamenilor. Ei îşi trâiesc întreaga lor carierâ morontialâ sub influenţa continuâ a aceluiaşi Spirit Maestru . Nu este deloc neobişnuit faptul ca aceastâ carierâ spiritualâ ulterioarâ a unui astfel de muritor ascendent sâ nu şteargâ niciodatâ pe deplin marca specificâ a acestui acelaşi Spirit supervizor. Amprenta unui Spirit Maestru este fundamentalâ pentru însâşi existenţa tuturor stadiilor de ascensiune a muritorilor care preced Havona.
16:5.5 Pe parcursul experienţei vieţii lor, muritorii evolutivi fac sâ iasâ la ivealâ tendinţe de personalitate distinctive care sunt caracteristice în fiecare supraunivers şi care exprimâ direct natura Spiritului Maestru dominant. Aceste tendinţe nu se şterg niciodatâ pe deplin, chiar şi dupâ ce ascendenţii au suportat lunga educaţie şi disciplinâ unificatoare întâlnite pe miliardul de sfere de instrucţie ale Havonei. Nici mâcar intensa culturâ subsecventâ a Paradisului nu este suficientâ pentru a extirpa semnele de origine ale suprauniversului. De-a lungul întregii eternitâţi, un muritor ascendent va scoate la ivealâ trâsâturi amintind de Spiritul care conduce suprauniversul sâu natal. Chiar şi în Corpul Finalitâţii, atunci când dorim sâ ajungem la o relaţie de Trinitate completâ cu creaţia evolutivâ sau sâ descriem aceastâ relaţie, reunim întotdeauna un grup de şapte finalitari, unul dintre fiecare supraunivers.
16:6.1 Spiritele Maestru sunt sursa septuplâ a minţii cosmice, potenţialul intelectual al marelui univers. Aceastâ minte cosmicâ este o manifestare subabsolutâ a minţii celei de a Treia Surse-Centru, şi sub anumite aspecte ea este legatâ funcţional la mintea Fiinţei Supreme în evoluţie.
16:6.2 Pe o lume ca Urantia, noi nu întâlnim influenţa directâ a Celor Şapte Spirite Maestru în problemele raselor umane. Voi trâiţi sub influenţa imediatâ a Spiritului Creativ al Nebadonului. Cu toate acestea, tocmai aceste Spirite Maestru dominâ reacţiile fundamentale ale oricârui minţii de creaturi, deoarece ele sunt sursa actualâ a potenţialelor intelectuale şi spirituale specializate din universurile locale care sâ funcţioneze în viaţa indivizilor care locuiesc în lumile evolutive ale spaţiului şi ale timpului[1][2].
16:6.3 Faptul minţii cosmice explicâ înrudirea diverselor tipuri de minţi umane şi supraumane. Nu numai spiritele înrudite sunt atrase unele de altele, dar minţile înrudite sunt de asemenea foarte fraterne şi înclinate sâ coopereze una cu alta[3]. Observâm uneori câ o minte umanâ urmeazâ un curs uimitor de asemânâtor unei alte minţi şi se acordâ inexplicabil cu ea.
16:6.4 Existâ, în toate asocierile personalitâţii minţii cosmice, o calitate pe care am putea-o numi „sensibilitate la realitate”. Aceastâ înzestrare cosmicâ universalâ a creaturilor cu voinţâ este cea care le împiedicâ sâ cadâ victime neputincioase afirmaţiilor apriori emise de ştiinţâ, filozofie şi religie. Aceastâ sensibilitate la realitatea minţii cosmice râspunde la anumite faze ale realitâţii, exact cum energia-materie râspunde la gravitaţie. Ar fi chiar mai corect sâ spunem câ aceste realitâţi supramateriale conduc astfel la mintea cosmosului.
16:6.5 Mintea cosmicâ reacţioneazâ infailibil (recunoaşte râspunsul) de pe trei nivele de realitate a universului. Aceste râspunsuri sunt evidente prin ele însele pentru persoanele cu gândirea clarâ şi având o minte înzestratâ cu o gândire profundâ. Aceste nivele de realitate sunt urmâtoarele:
16:6.6 1. Cauzalitatea- domeniul realitâţii simţurilor fizice, ţinutul ştiinţific al uniformitâţii logice, diferenţierea între faptic şi nefaptic, concluziile gândite bazate pe reacţie cosmicâ. Este forma matematicâ de discriminare cosmicâ.
16:6.7 2. Datoria- domeniul realitâţii moralei în filozofie, cadrul raţiunii, recunoaşterea a ceea ce este relativ just sau injust. Este forma judiciarâ a discriminârii cosmice.
16:6.8 3. Venerarea- domeniul spiritual al realitâţii experienţei religioase, realizarea personalâ a comuniunii divine, recunoaşterea valorilor spiritului, asigurarea supravieţuirii eterne, ascensiunea de la statutul de slujitori ai lui Dumnezeu pânâ la bucuria şi libertatea de fii ai lui Dumnezeu. Este cea mai înaltâ forma de înţelegere a minţii cosmice, forma reverenţioasâ şi veneratoare a discriminârii cosmice.
16:6.9 Aceste intuiţii ştiinţifice, morale şi spirituale, aceste reacţii cosmice, sunt înnâscute în mintea cosmicâ cu care sunt înzestrate toate creaturile volitive. Experienţa vieţii nu eşueazâ niciodatâ în dezvoltarea acestor trei intuiţii cosmice. Ele constituie baza conştiinţei de sine gândirii care reflectâ. Însâ este trist sâ notâm câ atât de puţine persoane de pe Urantia îşi gâsesc plâcerea în a cultiva aceste calitâţi ale gândirii cosmice curajoase şi independente.
16:6.10 În manifestarea minţii universurilor locale, aceste trei percepţii interioare ale minţii cosmice constituie afirmaţiile apriori care fac posibil omului sâ acţioneze ca personalitate raţionalâ şi conştientâ de sine în domeniile ştiinţei, filozofiei şi religiei. În alţi termeni, recunoaşterea realitâţii acestor trei manifestâri ale Infinitului se efectueazâ printr-o tehnicâ cosmicâ de revelare de sine. Energia-materie este recunoscutâ de logica matematicâ a simţurilor, raţiunea mentalâ cunoaşte intuitiv datoria sa moralâ, iar credinţa spiritului (venerarea) este religia realitâţii experienţei spirituale. Aceşti trei factori de bazâ ai gândirii reflexive pot fi fie unificaţi şi coordonaţi în dezvoltarea personalitâţii, fie pot deveni disproporţionaţi şi virtual incoerenţi în funcţiunile lor respective. Însâ, atunci când ei sunt unificaţi, produc un caracter foarte puternic, constând în corelarea unei ştiinţe factuale, unei filozofii morale şi unei experienţe religioase autentice. Iar aceste trei intuiţii cosmice sunt cele care dau o validitate obiectivâ, o realitate a experienţei pe care omul o extrage din lucruri, semnificaţii şi valori, şi a experienţei pe care o are cu ele.
16:6.11 Scopul educaţiei este de a dezvolta şi de a ascuţi aceste facultâţi înnâscute ale minţii umane; scopul civilizaţiei, de a le exprima; scopul experienţei vieţii, de a le realiza; scopul religiei, de a le înnobila; iar scopul personalitâţii, de a le unifica.
16:7.1 Inteligenţa singurâ nu poate explica natura moralâ. Moralitatea (virtutea) este înnâscutâ în personalitatea umanâ. Intuiţia moralâ, sensul datoriei, este o componentâ a înzestrârii mentale umane şi ea este asociatâ altor elemente inalienabile ale naturii umane: curiozitatea ştiinţificâ şi clarviziunea spiritualâ. Mentalitatea omului transcende de departe pe aceea a rudelor sale animale, însâ natura sa moralâ şi religioasâ este cea care o distinge în mod special de lumea animalâ.
16:7.2 Râspunsul selectiv al unui animal este limitat la nivelul motor al comportamentului sâu. Presupusa intuiţie a animalelor superioare se situeazâ la un nivel motor, şi nu apare de obicei decât dupâ experienţa încercârilor motoare şi a erorilor motrice. Omul este capabil sâ îşi exercite intuiţia ştiinţificâ, moralâ şi spiritualâ înainte de a explora sau experimenta ceva.
16:7.3 Numai o personalitate poate şti ceea ce face, înainte de a face respectivul lucru. Numai personalitâţile posedâ o intuiţie care sâ anticipe orice experienţâ. O personalitate poate privi înainte de a sâri, şi poate deci învâţa privind la fel de bine ca în cazul în care ar face efectiv saltul. Un animal nepersonal nu învaţâ în general decât fâcând saltul.
16:7.4 Experienţa dobânditâ de un animal îl face capabil sâ examineze diferitele maniere de a atinge un scop şi de a gâsi o metodâ fondatâ pe experienţa acumulatâ. Însâ o personalitate poate de asemenea sâ examineze scopul însuşi şi sâ îi judece validitatea, valoarea. Inteligenţa singurâ poate distinge cele mai bune modalitâţi de a atinge scopuri încâ indistincte, însâ o fiinţâ moralâ posedâ o intuiţie care îi permite sâ facâ o distincţie între scopuri între mijloace. Iar o fiinţâ moralâ care alege virtutea nu este mai puţin inteligentâ. Ea ştie ceea ce face, de ce o face, unde merge, şi cum va ajunge acolo.
16:7.5 Când omul nu reuşeşte sâ distingâ scopurile eforturilor sale de muritor, el trâieşte la acelaşi nivel de existenţâ ca acela al animalelor. El nu a reuşit sâ intre în posesia avantajelor superioare ale fineţii materiale, ale discernâmântului moral şi ale clarviziunii spirituale, care fac parte integrantâ din înzestrarea sa cu mintea cosmicâ în ca fiinţâ personalâ.
16:7.6 Virtutea este justeţe - conformitate cu cosmosul. A numi virtuţi nu înseamnâ a le defini, ci a le trâi, a le cunoaşte. Virtutea nu este o simplâ cunoaştere, nici înţelepciune, ci mai degrabâ realitatea unei experienţe progresive pentru a atinge nivele ascendente de dezvoltare cosmicâ. În viaţa de zi cu zi a muritorilor, virtutea este realizatâ alegând în mod regulat binele mai degrabâ decât râul, iar aceastâ aptitudine de a alege este dovada câ posedâm o naturâ moralâ.
16:7.7 Alegerea dintre bine şi râu a omului nu este influenţatâ numai de fineţea naturii sale morale, ci de asemenea de factori cum ar fi ignoranţa, imaturitatea şi iluziile. Un simţ al proporţiei este de asemenea important în exercitarea virtuţii, câci poate fi sâvârşit râul în alegerea unui scop mai mic în locul unuia mai mare, ca urmare a distorsiuni sau a iluziei. Arta evaluârii relative sau a mâsurârii comparative intrâ în practica virtuţilor din domeniului moral.
16:7.8 Natura moralâ a omului ar fi neputincioasâ fârâ arta mâsurârii, a discriminârii încorporate în aptitudinea sa de a cerceta semnificaţiile. Tot astfel, alegerea moralâ ar fi inutilâ fârâ clarviziunea cosmicâ care aduce cu sine cunoaşterea valorilor spirituale. Din punct de vedere al inteligenţei, omul se ridicâ la nivelul unei fiinţe morale deoarece el este înzestrat cu personalitate.
16:7.9 Nu putem face niciodatâ sâ progreseze moralitatea prin lege sau prin forţâ. Ea este o problemâ personalâ şi de liber arbitru. Ea trebuie sâ se râspândeascâ prin contactul molipsitor al persoanelor care râspândesc o atmosferâ de frumuseţe moralâ cu persoane mai puţin sensibile moral, însâ în acelaşi timp doritoare într-o oarecare mâsurâ sâ facâ voinţa Tatâlui.
16:7.10 Actele morale sunt împliniri umane caracterizate de cea mai înaltâ inteligenţâ, dirijate de o discriminare selectivâ atât în alegerea scopurilor superioare cât şi în acela al mijloacelor morale pentru a le atinge. O astfel de conduitâ este virtuoasâ. Virtutea supremâ constâ deci în a alege din toatâ inima faptul de a face voinţa Tatâlui care este în ceruri.
16:8.1 Tatâl Universal conferâ personalitate numeroaselor ordine de fiinţe care îşi au activitâţile pe diverse nivele de activitate ale universului. Fiinţele umane de pe Urantia sunt înzestrate cu o personalitate de tip muritor-finit funcţionând la nivelul fiilor ascendenţi ai lui Dumnezeu.
16:8.2 Cu toate câ ne-ar fi greu sâ ne apucâm sâ definim personalitatea, putem încerca sâ expunem modul în care înţelegem factorii cunoscuţi care vor constitui ansamblul energiilor materiale, mentale şi spirituale a câror interasociere constituie mecanismul în care, pe care şi din care Tatâl Universal face sâ funcţioneze personalitatea pe care a conferit-o.
16:8.3 Personalitatea este un dar unic de naturâ originarâ a cârei existenţâ este independentâ de sprijinul Ajustorilor Gândirii şi anterioarâ acestui sprijin. Cu toate acestea, prezenţa Ajustorului creşte efectiv manifestarea calitativâ a personalitâţii. În momentul în care Ajustorii Gândirii emanâ din Tatâ, ei sunt identici în naturâ, însâ personalitatea este variatâ, originalâ şi exclusivâ, iar manifestarea personalitâţii este printre altele condiţionatâ de natura şi calitâţile energiilor asociate ale naturii materiale, mentale şi spirituale care constituie vehiculul organic pentru manifestarea personalitâţii.
16:8.4 Personalitâţile pot fi asemânâtoare, însâ nu sunt niciodatâ aceleaşi. Persoanele aparţinând unei serii, unui tip, ordin sau model dat pot sâ se asemene, şi existâ unele care se aseamânâ, însâ nu sunt niciodatâ identice. Personalitatea este aceastâ caracteristicâ a individului pe care o cunoaştem şi care ne va permite sâ-l identificâm într-un viitor nedeterminat, independent de natura şi de întinderea schimbârilor care s-au produs în forma, mintea şi statutul sâu spiritual. Personalitatea este aceastâ parte a individului care ne permite sâ recunoaştem şi sâ identificâm pozitiv aceastâ persoanâ ca aceea pe care am cunoscut-o precedent, chiar dacâ ea s-a schimbat mult ca urmare a modificârilor în vehiculul de expresie şi de manifestare a personalitâţii sale.
16:8.5 Personalitatea creaturii se distinge prin douâ fenomene spontane şi caracteristice de reacţii de comportament ale muritorului: conştiinţa de sine şi liberul arbitru relativ care îi este asociat.
16:8.6 Conştiinţa de sine constâ în a-şi da seama intelectual de actualitatea personalitâţii. Ea include aptitudinea de a recunoaşte realitatea altor personalitâţi. Ea denotâ faptul câ fiinţa este capabilâ de o experienţâ individualizatâ în şi cu realitâţile cosmice, ceea ce echivaleazâ cu faptul de a atinge statutul de identitate în relaţiile de personalitate ale universului. Conştiinţa de sine implicâ faptul câ recunoaştem actualitatea ajutorului minţii şi realizâm independenţa relativâ a liberului arbitru creativ şi determinant.
16:8.7 Liber arbitru relativ care caracterizeazâ conştiinţa de sine a personalitâţii umane se gâseşte angajat în urmâtoarele cazuri:
16:8.8 1. Decizie moralâ, cea mai înaltâ înţelepciune.
16:8.9 2. Alegere spiritualâ, discernerea adevârului.
16:8.10 3. Iubire dezinteresatâ, serviciu frâţesc.
16:8.11 4. Cooperare intenţionalâ, loialitate de grup.
16:8.12 5. Perspicacitate cosmicâ, înţelegere a semnificaţiilor universale.
16:8.13 6. Consacrarea personalitâţii, devoţiunea de a face din toatâ inima voinţa Tatâlui.
16:8.14 7. Venerarea, atunci când se urmeazâ sincer valorile divine şi se iubeşte din toatâ inima Dâruitorul de Valori divin.
16:8.15 Putem considera câ personalitatea umanâ de tip Urantia funcţioneazâ într-un mecanism fizic format de modificarea planetarâ a tipului nebadonian de organism care aparţine ordinului electrochimic de activare vitalâ, şi înzestrat cu un model de reproducere pârinteascâ conform ordinului Nebadonului din seria Orvontonului a minţii cosmice. Manifestarea darului divin al personalitâţii pe un astfel de mecanism muritor înzestrat cu o minte îi conferâ demnitatea de cetâţean cosmic şi permite acestei creaturi muritoare sâ reacţioneze la recunoaşterea constitutivâ a trei realitâţi mentale fundamentale ale cosmosului:
16:8.16 1. Recunoaşterea matematicâ sau logicâ a uniformitâţii cauzalitâţii fizice.
16:8.17 2. Recunoaşterea prin raţiune a obligaţiei de a se conduce în mod moral.
16:8.18 3. Înţelegerea prin credinţâ a venerârii în comunitate a Deitâţii, asociatâ cu serviciul plin de iubire al omenirii.
16:8.19 Deplina funcţionare a acestei înzestrâri cu personalitate este începutul realizârii relaţiei pârinteşti cu Deitatea. O astfel de individualitate locuitâ de un fragment prepersonal al Dumnezeului Tatâ este, în realitate şi în fapt, un fiu spiritual al lui Dumnezeu. Nu numai câ o astfel de creaturâ reveleazâ capacitatea de a primi darul prezenţei divine, însâ ea face de asemenea sâ iasâ la ivealâ o reacţie sensibilâ la circuitul gravitaţiei personalitâţii Tatâlui Paradisiac al tuturor personalitâţilor.
16:9.1 Creatura personalâ înzestratâ cu minte cosmicâ şi locuitâ de un Ajustor posedâ facultatea înnâscutâ de a recunoaşte şi realiza realitatea energiei, realitatea minţii şi realitatea spiritului. Creatura volitivâ este astfel echipatâ pentru a distinge faptul lui Dumnezeu, legea lui Dumnezeu şi iubirea lui Dumnezeu. Separatâ de aceste trei elemente inalienabile ale conştiinţei umane, întreaga experienţâ umanâ este cu adevârat subiectivâ, cu excepţia acestei realizâri intuitive de validitate ataşatâ la unificarea acestor trei reacţii de recunoaştere cosmicâ a realitâţii universului.
16:9.2 Muritorul care-l distinge pe Dumnezeu este capabil sâ resimtâ valoarea unificârii acestor trei calitâţi cosmice în evoluţia sufletului supravieţuitor, evoluţie care este întreprinderea supremâ a omului în tabernaculul fizic în care mintea moralâ colaboreazâ cu spiritul divin interior pentru a-l face dual pe sufletul nemuritor. De la primele începuturi, sufletul este real; el are calitâţi de supravieţuire cosmicâ.
16:9.3 Dacâ omul muritor nu reuşeşte sâ supravieţuiascâ morţii naturale, valorile spirituale reale ale experienţei sale umane supravieţuiesc ca parte a experienţei continue a Ajustorului Gândirii. Valorile de personalitate ale unui astfel de nesupravieţuitor persistâ ca factor în personalitatea Fiinţei Supreme pe cale de actualizare. Aceste calitâţi persistente ale personalitâţii sunt lipsite de identitate, însâ nu de valori experienţiale acumulate pe parcursul vieţii muritoare în trup. Supravieţuirea identitâţii depinde de supravieţuirea sufletului nemuritor, de statutul morontial şi de valoarea divinâ crescâtoare. Identitatea personalitâţii supravieţuieşte în şi prin supravieţuirea sufletului.
16:9.4 Conştiinţa umanâ de sine implicâ recunoaşterea altor euri decât acest eu conştient, şi implicâ în plus ca o astfel de conştiinţâ sâ fie reciprocâ; ca acest eu sâ fie cunoscut dupâ felul cum cunoaşte[4]. Aceasta se vede într-un mod pur omenesc în viaţa în societate. Însâ voi nu puteţi fi la fel de absolut de siguri de realitatea unui însoţitor ca de realitatea prezenţei lui Dumnezeu care locuieşte în voi[5].
16:9.5 Conştiinţa socialâ nu este inalienabilâ, aşa cum este conştiinţa lui Dumnezeu; ea este o dezvoltare culturalâ şi depinde de cunoştinţe, de simboluri şi de contribuţia dotârilor constitutive ale omului - ştiinţa, moralitatea şi religia. Iar aceste daruri cosmice, socializate, constituie civilizaţia. Civilizaţiile sunt instabile deoarece nu sunt cosmice; ele nu sunt înnâscute la indivizii raselor. Trebuie sâ le susţinem prin contribuţii conjugate ale factorilor constitutivi ai omului - ştiinţa, moralitatea şi religia. Civilizaţiile apar şi dispar, însâ ştiinţa, morala şi religia supravieţuiesc întotdeauna dispariţiei lor.
16:9.6 Isus nu s-a limita sâ-l reveleze pe Dumnezeu omului, el a efectuat de asemenea o revelaţie nouâ câtre el însuşi şi câtre alţi oameni[6]. În viaţa lui Isus, vedem omul la apogeul sâu. Omul devine atât de magnific real deoarece Isus încorpora numeroase elemente divine în viaţa sa, iar realizarea (recunoaşterea) lui Dumnezeu este inalienabilâ şi constitutivâ la toţi oamenii.
16:9.7 În afara instinctului pârintesc, dezinteresarea nu este în întregime naturalâ; nu iubim şi nu servim social într-un mod natural. Este necesarâ iluminarea prin raţiune, moralitate şi impulsul religiei (cunoaşterea lui Dumnezeu) pentru a crea un ordin social generos şi altruist. Conştiinţa pe care omul o are de propria sa personalitate, conştiinţa de sine, depinde de asemenea direct de faptul însuşi câ este spontan conştient de un altul, de atitudinea înnâscutâ de a pricepe şi a recunoaşte realitatea altor personalitâţi înlânţuindu-se de la uman la divin.
16:9.8 Este necesar ca o conştiinţâ socialâ dezinteresatâ sâ fie, în cele din urmâ, o conştiinţâ religioasâ dacâ ea se vrea obiectivâ; altfel, este o abstracţie filozoficâ pur subiectivâ, deci lipsitâ de iubire. Numai un individ cunoscâtor de Dumnezeu poate iubi o altâ persoanâ aşa cum se iubeşte pe sine.
16:9.9 Conştiinţa de sine este în esenţâ o conştiinţâ comunitarâ; Dumnezeu şi omul, Tatâl şi fiul, Creatorul şi creatura. În conştiinţa umanâ de sine, patru realizâri de realitâţi ale universului sunt latente şi inerente :
16:9.10 1. Câutarea cunoaşterii, logica ştiinţificâ.
16:9.11 2. Câutarea valorilor morale, sensul datoriei.
16:9.12 3. Câutarea valorilor spirituale, experienţa religioasâ.
16:9.13 4. Câutarea valorilor personalitâţii, aptitudinea de a recunoaşte realitatea lui Dumnezeu ca personalitate şi realizarea simultanâ a relaţiilor noastre frâţeşti cu personalitâţile semenilor noştri.
16:9.14 Voi deveniţi conştienţi de om ca de o creaturâ frate, pentru câ sunteţi deja conştienţi de Dumnezeu ca Tatâl vostru Creator. Paternitatea este relaţia din care extragem prin raţionament recunoaşterea fraternitâţii. Iar Paternitatea devine sau poate deveni o realitate a universului pentru toate creaturile morale, deoarece Tatâl a conferit el însuşi personalitate tuturor acestor fiinţe şi le-a încircuitat în controlul circuitului universal al personalitâţii. Noi venerâm pe Dumnezeu mai întâi pentru câ el este, apoi pentru câ el este în noi, şi în cele din urmâ pentru câ noi suntem în el.
16:9.15 Este deci oare straniu ca mintea cosmicâ sâ fie conştientâ de la sine de propria sursâ, mintea infinitâ a Spiritului Infinit, şi sâ fie în acelaşi timp conştientâ de realitatea fizicâ a vastelor universuri, de realitatea spiritualâ a Fiului Etern şi de realitatea personalitâţii Tatâlui Universal ?
16:9.16 [Sponsorizat de un Cenzor Universal de pe Uversa].
| Capitolul 15. Cele Şapte suprauniversuri |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 17. Cele şapte grupuri de spirite supreme |