1 (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni? [1] [11]
2 S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său, zicând:
3 "Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor".
4 Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei! [2]
5 Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; [12]
6 Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7 Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut! [3] [4]
8 Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta și stăpânirea Ta, marginile pământului. [5]
9 Le vei paște pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"
10 Și acum împărați, înțelegeți! Învățați-vă toți, care judecați pământul!
11 Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur. [6] [7]
12 Luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiți toți cei ce nădăjduiesc în El. [8] [9] [10]