1 Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!
2 Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceștia mici. [2]
3 Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l și dacă se va pocăi, iartă-l. [3]
4 Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. [4]
5 Și au zis apostolii către Domnul: Sporește-ne credința. [5]
6 Iar Domnul a zis: De ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare, și vă va asculta. [6]
7 Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Vino îndată și șezi la masă?
8 Oare, nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi, până ce voi mânca și voi bea și după aceea vei mânca și vei bea și tu?
9 Va mulțumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu.
10 Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.
11 Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim și trecea prin mijlocul Samariei și al Galileii, [7]
12 Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși care stăteau departe,
13 Și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi!
14 Și văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. [8]
15 Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.
16 Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samarinean.
17 Și răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? [9]
18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?
19 Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.
20 Și fiind întrebat de farisei când va veni împărăția lui Dumnezeu, le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. [10]
21 Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. [1]
22 Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea.
23 Și vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceți și nu vă luați după ei. [11]
24 Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa.
25 Dar mai întâi El trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.
26 Și precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului:
27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit pe toți.
28 Tot așa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, și zideau,
29 Iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma a plouat din cer foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți,
30 La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului.
31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperișul casei, și lucrurile lui în casă, să nu se coboare ca să le ia; de asemenea, cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi.
32 Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot.
33 Cine va căuta să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi. [12]
34 Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
35 Două vor măcina împreună; una va fi luată și alta va fi lăsată.
36 Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.
37 Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.