© 2004 Fundația Urantia
| Capitolul 25. Oştirile mesagerilor spaţiului |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 27. Serviciul supernafimilor primari |
26:0.1 SUPERNAFIMII sunt spiritele ocrotitoare ale Paradisului şi ale universului central; ei formează ordinul cel mai elevat al grupului cel mai umil al copiilor Spiritului Infinit - oştirile îngereşti[1]. Întâlnim aceste spirite ocrotitoare de la Insula Paradisului până la lumile spaţiului şi timpului. Nici o parte majoră a creaţiei locuite şi organizate nu este lipsită de serviciile lor.
26:1.1 Îngerii sunt aliaţii ocrotitori de spirit ai creaturilor cu voinţă evolutive şi ascendente din întregul spaţiu; ei sunt, de asemenea, tovarăşii şi asociaţii activi ai oştirilor superioare ale personalităţilor divine ale sferelor. Îngerii de toate ordinele sunt personalităţi distincte şi deosebit de individualizate. Ei au toţi o mare pricepere în aprecierea ajutorului directorilor de retrospecţie. În aceeaşi măsură ca şi oştirile Mesagerilor Spaţiului, spiritele ocrotitoare beneficiază de perioade de odihnă şi de schimbare. Ei au o natură foarte sociabilă şi o aptitudine de a se asocia care transcende de departe pe cea a fiinţelor umane.
26:1.2 Spiritele ocrotitoare ale marelui univers sunt clasificate după cum urmează:
26:1.3 1. Supernafimii.
26:1.4 2. Seconafimii.
26:1.5 3. Terţiafimii.
26:1.6 4. Omniafimii.
26:1.7 5. Serafimii.
26:1.8 6. Heruvimii şi Sanovimii.
26:1.9 7. Creaturile Mediane.
26:1.10 Membrii individuali ai ordinelor îngereşti nu sunt complet staţionari în ceea ce priveşte statutul lor personal în univers. Îngerii de anumite ordine pot deveni Însoţitori în Paradis pentru o perioadă; alţii devin Arhivari Celeşti; alţii se ridică la rangul de Consilieri Tehnici. Unii dintre heruvimi pot aspira la statutul şi destinul serafic, în timp ce serafimii evolutivi pot atinge nivelele spirituale ale Fiilor ascendenţi ai lui Dumnezeu.
26:1.11 Cele şapte ordine de spirite ocrotitoare, aşa cum sunt ele revelate, au fost grupate pentru prezentare după funcţia lor cea mai importantă pentru creaturile ascendente:
26:1.12 1. Spiritele Ocrotitoare ale Universului Central. Cele trei ordine de supernafimi slujesc în sistemul Paradis-Havona. Supernafimii principali sau Paradisiaci sunt creaţi de Spiritul Infinit. Ordinul secundar şi cel terţiar, care slujesc în Havona sunt fiecare în parte atât descendenţi ai Spiritelor Maestru, cât şi ai Spiritelor Circuitelor.
26:1.13 2. Spiritele Ocrotitoare ale Suprauniversurilor- seconafimii, terţiafimii şi omniafimii. Seconafimii, copii ai Spiritelor Reflexive, servesc în mod diferit în cele şapte suprauniversuri. Terţiafimii, avându-şi originea în Spiritul Infinit, se consacră în cele din urmă serviciului de legătură al Fiilor Creatori şi al Celor Îmbătrâniţi de Zile. Omniafimii sunt creaţi de Spiritul Infinit laolaltă cu cei Şapte Agenţi Executivi Supremi şi sunt slujitorii exclusivi ai acestora din urmă. Analiza acestor trei ordine formează subiectul unei expuneri ulterioare din prezenta serie.
26:1.14 3. Spiritele Ocrotitoare ale Universurilor Locale cuprind pe serafimi şi pe asistenţii lor, heruvimii. Ascenderii iau un contact iniţial tocmai cu aceşti urmaşi ai unui Spirit-Mamă Universal. Creaturile mediane sunt autohtone ale lumilor locuite şi nu fac cu adevărat parte din ordinele îngereşti propriu zise, cu toate că ele sunt adesea grupate funcţional cu spiritele ocrotitoare. Povestea lor, însoţită de o expunere referitoare la serafimi şi heruvimi, este prezentată în capitolele care tratează problemele universului vostru local.
26:1.15 Toate ordinele oştirilor îngereşti sunt consacrate diverselor servicii universale; într-un fel sau altul, ele slujesc pe lângă ordinele superioare de fiinţe celeste; supernafimii, seconafimii şi serafimii sunt însă cei care sunt folosiţi în mare număr la înfăptuirea planului ascendent de perfecţiune progresivă pentru copiii timpului. Acţionând în universul central, în supraunivers şi în universurile locale, ei formează şirul neîntrerupt de ajutoare spirituale stabilit de Spiritul Infinit pentru a-i ajuta şi îndruma pe toţi cei care caută să ajungă la Tatăl Universal prin Fiul Etern.
26:1.16 Supernafimii nu sunt limitaţi în „polaritate spirituală” decât în faza lor de acţiune, în aceea cu Tatăl Universal. Ei pot lucra singuri, mai puţin atunci când folosesc direct circuitele executive ale Tatălui. Când beneficiază de puterea ajutorului direct al Tatălui, trebuie ca supernafimii să se asocieze voluntar în perechi pentru a avea posibilitatea de a acţiona. Seconafimii sunt limitaţi şi ei cam la fel; dealtfel ei trebuie să lucreze în perechi pentru a se sincroniza cu circuitele Fiului Etern. Serafimii pot lucra izolat, ca personalităţi distincte şi localizate, însă nu se pot pune în circuit decât dacă sunt polarizaţi în perechi, unul fiind complementar faţă de celălalt. Relaţiile complementare pot fi tranzitorii; ele nu sunt neapărat de natură permanentă.
26:1.17 Aceste strălucitoare creaturi de lumină sunt susţinute direct de absorbţia de energie spirituală a circuitelor primare ale universului. Muritorii de pe Urantia trebuie să obţină energia-lumină prin absorbţia de vegetale, însă oştirile îngereşti sunt puse în circuit; ele au „o hrană de care nu ştiţi[2].” Ele participă, de asemenea, la învăţăturile în circulaţie ale minunaţilor Fii Învăţători ai Trinităţii. Ele primesc cunoaşterea şi absorb înţelepciunea într-un mod foarte asemănător cu tehnica lor de asimilare a energiilor vitale.
26:2.1 Supernafimii sunt pricepuţii ocrotitori ai tuturor tipurilor de fiinţe care locuiesc în Paradis şi în universul central. Aceşti îngeri elevaţi sunt creaţi în trei ordine majore: primari, secundari şi terţiari.
26:2.2 Supernafimii primari coboară exclusiv de la Creatorul Asociat. Ei îşi împart grija lor aproape în mod egal între anumite grupe de Cetăţeni ai Paradisului şi corpul, mereu crescând, al pelerinilor ascendenţi. Aceşti îngeri ai Insulei eterne sunt extrem de eficienţi în promovarea educaţiei esenţiale a acestor două grupuri de locuitori ai Paradisului. Ei contribuie în mare parte la înţelegerea reciprocă a acestor două ordine unice de creaturi universale - dintre care unul este tipul cel mai elevat de creatură volitivă divină şi perfectă, iar celălalt este evoluţia desăvârşită a tipului cel mai umil de creaturi volitive din tot universul universurilor.
26:2.3 Munca supernafimilor primari este atât de unică şi de remarcabilă încât va fi studiată separat în capitolul următor.
26:2.4 Supernafimii secundari dirijează problemele fiinţelor ascendente de pe cele şapte circuite ale Havonei. Ei sunt preocupaţi, de asemenea, să vegheze la instruirea educativă a numeroaselor ordine de Cetăţeni ai Paradisului care locuiesc lungi perioade de timp pe circuitele lumilor creaţiei centrale, însă nu putem discuta această fază a serviciului lor.
26:2.5 Există şapte tipuri ale acestor îngeri înalţi; fiecare tip îşi are originea într-unul dintre Spiritele Maestru, iar natura sa se conformează modelului lor. Laolaltă, cele Şapte Spirite Maestru creează numeroase grupuri diferite de fiinţe şi entităţi unice, iar membrii individuali ai fiecărui ordin sunt relativ uniformi în natură. Însă, atunci când aceste Şapte Spirite creează individual, ordinele rezultante sunt întotdeauna de natură septuplă; copiii fiecărui Spirit Maestru se împărtăşesc din natura creatorului lor şi diferă deci, de ceilalţi. Aceasta este originea supernafimilor secundari şi a îngerilor fiecăruia dintre cele şapte tipuri care funcţionează în toate modurile de activitate deschise întregului lor ordin, mai ales pe cele şapte circuite ale universului central şi divin.
26:2.6 Fiecare din cele şapte circuite planetare ale Havonei este supravegheat direct de unul dintre cele Şapte Spirite ale Circuitelor, care sunt, ele însele, creaţia colectivă şi, deci, uniformă a celor Şapte Spirite Maestru. Cu toate că se împărtăşesc din natura celei de a Treia Surse-Centru, aceste şapte Spirite subsidiare ale Havonei nu fac parte din universul arhetipal originar. Ele intră în acţiune după creaţia originară (eternă), însă cu mult înainte de vremea lui Grandfanda. Ele au apărut fără îndoială ca un răspuns creativ al Spiritelor Maestru la ţelul tot mai manifest al Fiinţei Supreme şi au fost găsite în plină activitate pe parcursul organizării marelui univers. Spiritul Infinit şi toţi asociaţii săi creativi, în calitate de coordonatori universali, par a fi din plin înzestraţi cu aptitudinea de a produce răspunsuri creative corespunzătoare dezvoltărilor simultane în Deităţile experienţiale şi în universurile în evoluţie.
26:2.7 Supernafimii terţiari îşi au originea în cele Şapte Spirite ale Circuitelor. Pe cercurile separate ale Havonei, fiecare dintre aceste spirite au primit de la Spiritul Infinit puterea de a crea un număr suficient de înalţi slujitori serafici ai ordinului terţiar pentru a face faţă necesităţilor universului central. Spiritele Circuitelor au produs un număr destul de restrâns de felul acesta de slujitori îngereşti înainte de sosirea pe Havona a pelerinilor timpului. Cât despre cele Şapte Spirite Maestru, ele nici nu începuseră să creeze supernafimi secundari până la aterizarea lui Grandfanda. Cum supernafimii terţiari sunt cel mai vârstnici, ordinul lor este cel pe care îl vom lua mai întâi în considerare.
26:3.1 Aceşti slujitori ai celor Şapte Spirite Maestru sunt specialiştii îngereşti ai diverselor circuite ale Havonei, iar serviciul lor se extinde atât la pelerinii ascendenţi ai timpului, cât şi la pelerinii descendenţi ai eternităţii. Pe miliardul de lumi de studiu al creaţiei perfecte centrale, însoţitorii voştri superafici de toate ordinele vă vor fi pe deplin vizibili. În sensul cel mai elevat, veţi fi cu toţii fiinţe fraterne şi pline de înţelegere, având un contact şi o simpatie reciproce. Îi veţi recunoaşte, de asemenea, în întregime pe pelerinii descendenţi, cetăţenii Paradisului, şi veţi fraterniza profund cu ei; ei traversează aceste circuite din interior către exterior, întrând în Havona prin lumea călăuză a primului circuit şi mergând spre exterior, până la al şaptelea.
26:3.2 Pelerinii ascendenţi ai celor şapte suprauniversuri traversează Havona în sens invers, intrând prin lumea călăuză a celui de al şaptelea circuit şi mergând spre interior. Nu există limită de timp impusă progresului creaturilor ascendente de la o lume la alta şi dintr-un circuit în altul, şi nici o durată determinată, impusă arbitrar, şederii pe lumile morontiale. Însă, în timp ce unii indivizi bine dezvoltaţi pot fi scutiţi de şedere pe una sau mai multe lumi educative ale universului local, nici un pelerin nu poate evita să treacă prin cele şapte circuite havoniene de spiritualizare progresivă.
26:3.3 Corpul supernafimilor terţiari special afectaţi serviciilor pelerinilor timpului este clasificat după cum urmează:
26:3.4 1. Supraveghetorii Armoniei. Este evident că un fel de influenţă coordonatoare este necesară chiar şi în universul perfect al Havonei, la menţinerea unui sistem şi la asigurarea unei armonii în toată munca de pregătire a pelerinilor timpului pentru realizările lor ulterioare în Paradis. Aceasta este adevărata misiune a supraveghetorilor armoniei - să vegheze ca totul să funcţioneze fără întreruperi şi uniform. Ei îşi au originea în primul circuit şi slujesc pe tot cuprinsul Havonei, iar prezenţa lor pe circuite semnifică faptul că nimic nu merge, şi nici nu are cum să meargă aiurea. Aceşti supernafimi au o mare pricepere în coordonarea unor activităţi deosebit de variate implicând personalităţi din toate diversele ordine - şi chiar de pe mai multe nivele - ceea ce le permite să îşi ofere ajutorul oricând şi oriunde s-ar cere. Ei contribuie enorm la înţelegerea reciprocă dintre pelerinii timpului şi pelerinii eternităţii.
26:3.5 2. Arhivarii Principali. Aceşti îngeri sunt creaţi pe al doilea circuit, însă ei operează peste tot în universul central. Ei îşi înregistrează arhivele în triplu exemplar, o dată pentru dosarele literale ale Havonei, o dată pentru dosarele spirituale ale ordinului lor, şi o dată pentru arhivele oficiale ale Paradisului. Dealtfel, atunci când au loc operaţiuni importante pentru cunoaşterea adevărului, ei le transmit automat bibliotecilor vii ale Paradisului, deţinătorii cunoaşterii ai ordinului primar al supernafimilor.
26:3.6 3. Emiţătorii. Copiii Spiritului celui de al treilea Circuit operează în toată Havona, cu toate că staţia lor oficială este situată pe planeta numărul şaptezeci a circuitului cel mai exterior. Aceşti tehnicieni maestru primesc şi emit teledifuziunile creaţiei centrale şi sunt directorii rapoartelor spaţiale ale tuturor fenomenelor Deităţii de pe cuprinsul Paradisului. Ei se pot folosi de toate circuitele fundamentale ale spaţiului.
26:3.7 4. Mesagerii îşi au originea pe circuitul numărul patru. Ei parcurg sistemul Paradis-Havona ca purtători ai tuturor mesajelor care necesită o transmisie personală. Ei servesc atât pe tovarăşii lor, cât şi pe personalităţile celeste, pelerinii Paradisului, şi chiar pe sufletele ascendente ale timpului.
26:3.8 5. Coordonatorii de Informaţi. Aceşti supernafimi terţiari, copiii Spiritului celui de-al cincilea Circuit, sunt întotdeauna promotorii chibzuiţi şi prietenoşi de asocierii fraterne, între pelerinii ascendenţi şi descendenţi. Ei slujesc pe lângă toţi locuitori Havonei şi în special pe lângă ascenderi, menţinându-i cu regularitate informaţi în privinţa treburilor universului universurilor. Datorită contactelor lor personale cu emiţătorii şi reflectorii, aceste „ziare vii” ale Havonei pe dată la curent cu toate informaţiile care trec peste vastul circuit de ştiri ale universului central. Ei îşi notează informaţiile prin metoda grafică a Havonei, care le permite să asimileze automat, într-o oră a timpului de pe Urantia, atâta informaţie cât i-ar lua celei mai rapide tehnici telegrafice să înregistreze într-o mie de ani.
26:3.9 6. Personalităţile Transporturilor. Aceste fiinţe îşi au originea pe circuitul numărul şase şi, de regulă, îşi exercită acţiunea de pe planeta numărul patruzeci a circuitului cel mai exterior. Ele sunt cele care îi duc pe candidaţii dezamăgiţi, care temporar au eşuat în aventura Deităţii. Ei stau gata să servească toate fiinţele care trebuie să vină apoi să plece din serviciul Havonei şi care nu pot străbate spaţiul singure.
26:3.10 7. Corpurile de Rezervă. Fluctuaţiile din lucrul cu ascenderii, cu pelerinii Paradisului şi cu alte ordine de fiinţe ce locuiesc pe Havona fac necesară menţinerea unor rezerve de supernafimi pe lumea călăuză a celui ce-al şaptelea cerc, în care îşi au originea. Ele nu sunt create după un model special şi sunt capabile să servească în fazele cel mai puţin constrângătoare, ale oricăreia dintre îndatoririle asociaţiilor lor superafici din ordinul terţiar.
26:4.1 Supernafimii Secundari îşi exercită slujba în cele şapte circuite planetare ale universului central. O parte dintre ei se dedică slujirii pelerinilor timpului, iar jumătate din întregul ordin este desemnată pentru instruirea pelerinilor Paradisiaci ai eternităţii. Aceşti cetăţeni ai Paradisului sunt, de asemenea, însoţiţi în pelerinajul lor prin circuitele Havonei, de voluntari ai Corpului Finalităţii Muritor; acest aranjament este în vigoare din momentul în care s-a regăsit primul grup de finalitari.
26:4.2 Conform trimiterii lor periodice în serviciul pelerinilor ascendenţi, supernafimii secundari lucrează în următoarele şapte grupe:
26:4.3 1. Ajutoarele Pelerinilor.
26:4.4 2. Îndrumătorii Supremaţiei.
26:4.5 3. Îndrumătorii Trinităţii.
26:4.6 4. Descoperitorii Fiului.
26:4.7 5. Îndrumătorii Tatălui.
26:4.8 6. Consilierii şi Consultanţii.
26:4.9 7. Complementele Repausului.
26:4.10 Fiecare dintre aceste grupe de lucru cuprinde şi îngeri ai fiecăreia dintre cele şapte tipuri create, iar un pelerin al spaţiului este întotdeauna instruit de supernafimi secundari ce îşi au originea în Spiritul Maestru care dirijează suprauniversul natal al acestui pelerin. Atunci când voi, muritorii de pe Urantia, veţi ajunge în Havona, veţi fi cu siguranţă conduşi acolo de supernafimi, a căror natură creată - la fel ca natura voastră evoluată - va fi derivată din Spiritul Maestru al Orvontonului. Cum ocrotitorii voştri vor fi proveniţi din Spiritul Maestru al propriului vostru supraunivers, ei vor fi anume calificaţi pentru a vă înţelege, pentru a vă încuraja şi ajuta în toate eforturile voastre de a atinge perfecţiunea Paradisiacă.
26:4.11 Pelerinii timpului sunt transportaţi dincolo de corpurile de gravitaţie întunecate ale Havonei, până la circuitul planetar exterior, de personalităţile transportoare ale ordinului primar al seconafimilor, operând din cartierele generale ale celor şapte suprauniversuri. În majoritate, însă nu în totalitate, serafimii serviciului planetelor şi ai universurilor locale acreditaţi pentru ascensiunea către Paradis se despart de asociaţii lor muritori înainte de lungul lor zbor către Havona. Ei încep imediat o pregătire intensivă şi prelungită în vederea unei misiuni celeste, aşteptând să dobândească, ca serafimi, perfecţiunea existenţei şi supremaţia serviciului. Ei o fac cu speranţa de a se alătura pelerinilor timpului şi de a se număra, totodată, printre cei care urmează pentru totdeauna soarta muritorilor care au ajuns la Tatăl Universal şi care au primit funcţie în serviciul nerevelat al Corpului Finalităţii.
26:4.12 Pelerinii se coboară pe planeta primitoare a Havonei, lumea călăuză a celui de al şaptelea circuit, cu o singură înzestrare de perfecţiune, perfecţiunea ţelului. Tatăl Universal a decretat: „Fiţi perfecţi, aşa cum şi eu însumi sunt perfect”[3]. Aceasta este uluitoarea poruncă-invitaţie teledifuzată copiilor finiţi ai lumilor spaţiului. Promulgarea acestei cereri a pus în mişcare întreaga creaţie, în efortul cooperativ al fiinţelor celeste pentru a ajuta să se atingă ţelul şi realizarea prodigioasei porunci a Marii Surse-Centru Prime.
26:4.13 Când, datorită slujirii tuturor oştirilor de ajutoare ale planului universal de supravieţuire, sunteţi in cele din urmă depuşi pe lumea de primire a Havonei, voi ajungeţi aici cu un singur fel de perfecţiune - perfecţiunea intenţiei. Intenţia voastră a fost bine dovedită; credinţa voastră a fost pusă la încercare. Sunteţi cunoscuţi ca o fiinţă neafectată de dezamăgiri. Nici măcar eşecul în ceea ce priveşte discernerea Tatălui Universal nu poate să clatine credinţa sau să tulbure serios încrederea unui muritor ascendent, care a trecut prin experienţa prin care trebuie să treacă fiecare pentru a atinge sferele desăvârşite ale Havonei. Pe când veţi ajunge în Havona, sinceritatea voastră va fi devenit sublimă. Perfecţiunea intenţiei şi divinitatea dorinţei, însoţite de statornicia credinţei, au asigurat intrarea voastră în lăcaşurile neclintite ale eternităţii; eliberarea voastră de incertitudinea timpului este deplină şi completă. Acum trebuie să ajungeţi faţă în faţă cu probleme Havonei şi cu imensităţile Paradisului, ca să înfruntaţi toate cele pentru care aţi trecut printr-o atât de îndelungată pregătire în epocile experienţiale ale timpului şi în şcolile lumilor spaţiului.
26:4.14 Credinţa a câştigat pentru pelerinii ascendenţi o perfecţiune a intenţiei care deschide copiilor timpului porţile eternităţii. Acum trebuie ca ajutoarele pelerinilor să înceapă lucrul la dezvoltarea acelei perfecţiuni a inteligenţei şi a acelei tehnici de înţelegere care sunt indispensabile perfecţiunii paradisiace a personalităţii.
26:4.15 Aptitudinea de a înţelege este paşaportul muritorilor pentru Paradis. Bunăvoinţa de a crede este cheia către Havona. Acceptarea filiaţiei, cooperarea cu Ajustorul interior, este preţul supravieţuirii evolutive.
26:5.1 Prima dintre cele şapte grupe de supernafimi secundari pe care o întâlnim este aceea a ajutoarelor pelerinilor, aceste fiinţe cu o rapidă înţelegere şi cu o largă compătimire, care îi întâmpină pe mult umblaţii ascenderi ai spaţiului pe lumile stabilizate şi în economia stabilă a universului central. Simultan, aceşti înalţi slujitori îşi încep munca lor pentru pelerinii paradisiaci ai eternităţii, primii dintre cei care au ajuns pe lumea călăuză a circuitului interior al Havonei deodată cu Grandfanda, care se cobora pe lumea călăuză a circuitului exterior. În vremurile acelea foarte îndepărtate s-au întâlnit pentru prima dată, pelerinii Paradisului şi pelerinii timpului, pe lumea primitoare a circuitului numărul patru.
26:5.2 Aceste ajutoare ale pelerinilor, acţionând pe al şaptelea cerc al lumilor Havonei, îşi organizează munca pentru muritorii ascendenţi în trei diviziuni majore: prima, înţelegerea supremă a Deităţii paradisului; a doua, înţelegerea spirituală a tovărăşiei Tată-Fiu; şi a treia, recunoaşterea intelectuală a Spiritului Infinit. Fiecare dintre aceste faze ale instrucţiei este împărţită în şapte braţe de câte douăsprezece diviziuni minore, cu câte şaptezeci de grupe subsidiare; iar fiecare dintre aceste şaptezeci de grupări subsidiare de instrucţie sunt prezentate într-o mie de clasificări. Se dau instrucţiuni mai detaliate pe cercurile următoare, însă fiecare dintre cerinţele Paradisului este conturată în învăţăturile date de ajutoarele pelerinilor.
26:5.3 Acesta este deci cursul primar sau elementar care stă înaintea pelerinilor care au cutreierat mult spaţiul şi a căror credinţă a fost pusă la încercare. Însă, cu mult timp înainte de sosi pe Havona, aceşti copii ascendenţi ai timpului au învăţat să găsească plăcere în incertitudini, să se hrănească din dezamăgiri, să se înflăcăreze în cazul înfrângerilor aparente, să se întărească în prezenţa dificultăţilor, să dovedească un curaj de neînfrânt în faţa imensităţii şi să exercite o credinţă invincibilă atunci când sunt în faţa sfidării inexplicabilului. De mult timp, strigătul de război al acestor pelerini a devenit: „Cu Dumnezeu nimic - absolut nimic - nu este imposibil”[4].
26:5.4 Pe fiecare dintre cercurile Havonei se impun pelerinilor timpului anumite condiţii, bine definite. Cu toate că fiecare pelerin continuă sub supravegherea supernafimilor adaptaţi prin natura lor la ajutorul acestui tip particular de creaturi ascendente, cursul care trebuie însuşit este relativ uniform pentru toţi ascenderii care ating universul central. Acest program de împlinire este cantitativ, calitativ şi experienţial - intelectual, spiritual şi suprem.
26:5.5 Timpul este puţin important pe cercurile Havonei. El intervine într-un mod limitat în posibilităţile de avansare, însă împlinirea este proba finală şi supremă. Începând cu momentul în care asociatul vostru superafic va socoti că sunteţi în măsură să treceţi în cercul interior următor, veţi fi aduşi în faţa celor doisprezece adjutanţi ai Spiritului celui de-al şaptelea Circuit. Aici vi se va cere să treceţi probele cercului determinat de suprauniversul originii voastre şi de sistemul vostru natal. Gradul de divinitate al acestui cerc este atins pe lumea călăuză; el constă în recunoaşterea spirituală şi în înţelegerea clară a Spiritului Maestru al suprauniversului pelerinului ascendent.
26:5.6 Când munca cercului exterior al Havonei este îndeplinită, iar programul oferit este însuşit, ajutoarele pelerinilor îi aduc pe cei care sunt subiectele lor pe lumea călăuză a cercului următor şi îi dau în grija îndrumătorilor supremaţiei. Ajutoarele pelerinilor rămân întotdeauna o anumită perioadă de timp cu aceştia pentru a face ca transferul să fie şi plăcut, şi benefic.
26:6.1 Ascenderii spaţiului sunt numiţi „absolvenţi spirituali” atunci când trec de la al şaptelea la al şaselea cerc şi sunt puşi sub supravegherea imediată a îndrumătorilor supremaţiei. Nu trebuie să îi confundăm pe aceşti îndrumători cu Îndrumătorii Diplomaţilor - aparţinând Personalităţilor Superioare ale Spiritului Infinit - care, împreună cu asociaţii lor slujitori, îşi exercită serviciul asupra tuturor circuitelor Havonei, atât pe lângă pelerinii ascendenţi, cât şi descendenţi. Îndrumătorii supremaţiei nu lucrează decât pe al şaselea cerc al universului central.
26:6.2 În acest cerc ascenderii ajung la o nouă realizare a Divinităţii Supreme. Pe parcursul lungii lor cariere în universurile evolutive, pelerinii timpului fac experienţa unei conştiinţe în creştere a realităţii unui supracontrol atotputernic al creaţiilor timpului-spaţiu. Aici, pe al şaselea circuit al Havonei, ei sunt foarte aproape de a întâlni sursa unităţii timpului-spaţiu a universului central - realitatea spirituală a Dumnezeului Suprem.
26:6.3 Sunt pus în încurcătură atunci când trebuie să explic ceea ce se întâmplă pe cercul acesta. Nici o prezenţă personalizată a Supremaţiei nu este perceptibilă aici pentru ascendenţi. În anumite privinţe, noile relaţii cu cel de al Şaptelea Spirit Maestru compensează această imposibilitate de a contacta Fiinţa Supremă. Însă, independent de incapacitatea noastră de a pricepe tehnica, fiecare creatură ascendentă pare să sufere o creştere transformatoare, o nouă integrare de conştiinţă, o nouă spiritualizare de intenţie, o nouă sensibilitate la divinitate, pe care nu o putem deloc explica într-un mod satisfăcător, fără a presupune activitatea nerevelată a Fiinţei Supreme. Pentru aceia dintre noi care au observat aceste acţiuni misterioase, totul se întâmplă ca şi cum Dumnezeu Supremul ar revărsa cu afecţiune peste copii lui experienţiali, până la limitele extreme ale capacităţilor lor experienţiale, acele perfecţionări ale înţelegerii intelectuale, ale clarviziunii spirituale şi ale extensiei personalităţii, de care vor avea atât de multă nevoie în toate eforturile lor de a pătrunde pe nivelul de divinitate al Trinităţii Supremaţiei, spre a ajunge până la Deităţile eterne şi existenţiale ale Paradisului.
26:6.4 Atunci când îndrumătorii supremaţiei îi socotesc pe elevii lor pregătiţi să înainteze, ei îi duc în faţa comisiei celor şaptezeci, un grup mixt, care servesc ca examinatori pe lumea călăuză a circuitului numărul şase. După ce au lămurit această comisie în privinţa înţelegerii Fiinţei Supreme şi a Trinităţii Supremaţiei, pelerinii primesc confirmarea că pot fi transferaţi pe al cincilea circuit.
26:7.1 Călăuzitorii Trinităţii sunt slujitorii neobosiţi ai celui de-al cincilea cerc de instruire havonian pentru pelerinii aflaţi în progres ai timpului şi ai spaţiului. Absolvenţii spirituali sunt numiţi aici „candidaţi la aventura Deităţii”, deoarece pe acest cerc, sub călăuzirea îndrumătorilor Trinităţii, pelerinii primesc o instrucţie avansată în ceea ce priveşte Trinitatea divină pentru a se pregăti în încercarea de a întâmpina personalitatea Spiritului Infinit. Aici este locul în care pelerinii ascendenţi descoperă ce înseamnă adevăratul studiu şi realul efort mental; ei încep să distingă natura efortului spiritual încă şi mai constrângător şi mai înflăcărat care le va fi cerut pentru a satisface exigenţele ţelului înalt fixat pentru trecerea lumilor acestui circuit.
26:7.2 Îndrumătorii Trinităţii sunt cei mai fideli şi mai eficienţi; fiecare pelerin primeşte întreaga atenţie a unui supernafim secundar aparţinând acestui ordin şi se bucură de afecţiunea sa totală. Un pelerin al timpului nu ar găsi niciodată prima persoană abordabilă a Trinităţii Paradisului de nu ar fi ajutorul şi asistenţa acestor îndrumători şi a mulţimii de alte fiinţe spirituale angajate în instruirea ascenderilor cu privire la natura şi la tehnica aventurii Deităţii care se apropie.
26:7.3 După ce s-a încheiat cursul lor de instruire pe acest circuit, îndrumătorii Trinităţii îi duc pe elevii lor pe lumea călăuză a acestui circuit şi îi prezintă uneia din numeroasele comisii triunice, a căror funcţie este de a examina şi a certifica pe candidaţii la aventura Deităţii. Aceste comisii sunt compuse dintr-un tovarăş al finalitarilor, dintr-un director de conduită aparţinând ordinului supernafimilor primari şi ori dintr-un Mesager Solitar al spaţiului ori un Fiu Trinitizat al Paradisului.
26:7.4 Când un suflet ascendent pleacă efectiv către Paradis, el nu este însoţit decât de trioul de tranzit: asociatul serafic al cercului, Îndrumătorul de Absolvire şi slujitorul mereu prezent, asociat al acestuia din urmă. Aceste călătorii de pe cercurile Havonei către Paradis, sunt de încercare; ascenderii nu au încă statutul Paradisului. Ei nu obţin statutul de locuitor permanent în Paradis înainte de a fi trecut prin perioada de repaus final ulterioară ajungerii la Tatăl Universal şi traversării definitive a circuitelor Havonei. Înainte de acest repaus divin, ei nu participă la „esenţa divinităţii” şi la „spiritul supremaţiei” şi nu încep să lucreze cu adevărat decât în cercul eternităţii şi în prezenţa Trinităţii.
26:7.5 Însoţitorii ce compun trioul de tranzit al ascenderului nu au o misiune care să-i permită să localizeze prezenţa geografică a luminozităţii spirituale a Trinităţii. Ei sunt mai degrabă însărcinaţi să acorde întregul ajutor posibil unui pelerin în dificila sa sarcină de a recunoaşte, a distinge şi a înţelege îndeajuns Spiritul Infinit pentru a efectua recunoaşterea personalităţii sale. În Paradis, orice pelerin ascendent poate distinge prezenţa geografică sau localizată a Trinităţii, iar pelerinii sunt, în mare majoritate, capabili să intre în contact cu realitatea intelectuală a Deităţilor, în special a celei de-a Treia Persoane; însă ei nu pot să recunoască toţi, şi nici să înţeleagă parţial, realitatea prezenţei spirituale a Tatălui şi a Fiului. Este şi mai dificil să aibă chiar şi un minim de înţelegere spirituală a Tatălui Universal.
26:7.6 Rar se întâmplă ca căutarea Spiritului Infinit să nu ajungă la bun sfârşit, iar când căutătorii lor au reuşit în această fază a aventurii Deităţii, Îndrumătorii Trinităţii se pregătesc să îi transfere în grija descoperitorilor Fiului de pe al patrulea cerc al Havonei.
26:8.1 Al patrulea circuit al Havonei este uneori numit „circuitul Fiilor”. De pe lumile acestui circuit, pelerinii ascendenţi se duc în Paradis pentru a stabilii un contact de înţelegere cu Fiul Etern, în timp ce pe lumile acestui circuit pelerinii descendenţi ajung la o nouă pricepere a naturii şi a misiunii Fiilor Creatori ai timpului şi spaţiului. Există în acest circuit şapte lumi pe care corpul de rezervă al Mihaililor Paradisiaci menţine şcoli speciale de servire, care oferă un ajutor reciproc atât pelerinilor ascendenţi, cât şi celor descendenţi; iar pe aceste lumi ale Fiilor Mihaili, pelerinii timpului şi pelerinii eternităţii ajung pentru prima dată la o adevărată înţelegere reciprocă. În multe privinţe, experienţele acestui circuit sunt cele mai impresionante din toată şederea havoniană.
26:8.2 Descoperitorii Fiului sunt ajutoarele superafice acordate ascenderilor muritori ai celui de al patrulea circuit. Pe lângă munca generală de pregătire a candidaţilor lor la realizarea relaţiilor Fiului Etern cu Trinitatea, trebuie ca aceşti descoperitori ai Fiului să îi instruiască atât de bine pe cei aflaţi în grija lor, încât aceştia din urmă să reuşească pe de-a-ntregul: mai întâi în buna înţelegere spirituală a Fiului; iar apoi în recunoaşterea satisfăcătoare a personalităţii Fiului; şi, în al treilea rând, în justa diferenţiere a Fiului de personalitatea Spiritului Infinit.
26:8.3 După atingerea Spiritului Infinit, nu se mai dă nici un examen. Probele cercurilor lăuntrice sunt înfăptuirile pelerinilor candidaţi în vremea când sunt cuprinşi de învăluirea Deităţilor. Avansarea este determinată numai de spiritualitatea individului, şi nimeni altul în afara Zeilor nu poate pretinde să se pronunţe asupra acestei aptitudini. În caz de nereuşită, nu se dă niciodată vina pe nimeni şi nimic; nici candidaţii, nici ocrotitorii şi îndrumătorii lor nu sunt mustraţi sau criticaţi vreodată. În Paradis, dezamăgirea nu este niciodată considerată ca o înfrângere; amânarea nu este niciodată privită cu dispreţ; văditele eşecuri ale timpului nu sunt niciodată confundate cu semnificativele întârzieri ale eternităţii.
26:8.4 Puţini sunt pelerinii care trec prin experienţa întârzierii cauzate de o aparentă nereuşită în aventura Deităţii. Aproape toţi ating Spiritul Infinit, deşi, uneori, câte un pelerin al suprauniversului numărul unu nu reuşeşte din prima încercare. Rareori se întâmplă ca pelerinii care ating Spiritul să nu îl găsească pe Fiu; dintre aceia care eşuează în prima aventură, aproape toţi vin din suprauniversurile numărul trei şi cinci. Marea majoritate a celor care nu reuşesc să îl găsească pe Tată cu prilejul primei lor aventuri, după ce găsiseră Spiritul şi Fiul, vin din universul numărul şase, deşi foarte puţini de pe numărul doi şi trei sunt tot atâta de lipsiţi de succes. ; toate acestea par să indice clar că există o raţiune valabilă şi suficientă pentru toate aceste eşecuri aparente; în realitate sunt numai nişte întârzieri implacabile.
26:8.5 Candidaţii înfrânţi în aventura Deităţii sunt plasaţi sub jurisdicţia şefilor de însărcinare, un grup de supernafimi primari, şi sunt trimişi înapoi la munca tărâmurilor spaţiului pentru o perioadă de cel puţin un mileniu. Ei nu se mai întorc niciodată în suprauniversurile lor natale, ci întotdeauna la supracreaţia cea mai favorabilă reinstruirii lor în vederea celei de-a doua aventuri a Deităţii. În urma acestui serviciu şi a propriei lor mişcări, ei revin pe cercul exterior al Havonei, sunt apoi imediat escortaţi pe cercul carierei lor întrerupte, şi îşi reîncep îndată pregătirile pentru aventura Deităţii. Supernafimii secundari nu întârzie niciodată să-i îndrume cu succes pe cei daţi în seama lor, pe parcursul celei de a doua încercări, şi aceiaşi slujitori superafici, precum şi alţi îndrumători, îi ajută întotdeauna pe aceşti candidaţi pe parcursul celei de a doua aventuri.
26:9.1 Când sufletul unui pelerin atinge al treilea cerc al Havonei, el intră sub ocrotirea îndrumătorilor Tatălui, slujitorii superafici cei mai bătrâni, cei mai iscusiţi şi cei mai experimentaţi. Pe lumile acestui circuit, îndrumătorii Tatălui menţin şcoli de înţelepciune şi colegii de tehnică în care fiinţele locuind universul central servesc ca învăţători. Nu este neglijat nimic din ceea ce i-ar putea fi de folos unei creaturi a timpului în această aventură transcendentă de atingere a eternităţii.
26:9.2 A fi fost ajuns la Tatăl Universal este paşaportul pentru eternitate, în ciuda circuitelor care mai rămân de traversat. Este vorba deci de o ocazie importantă pe lumea călăuză a cercului numărul trei, atunci când trioul de tranzit anunţă că stă să vină ultima aventură a timpului şi că o nouă creatură a spaţiului caută să intre în Paradis pe porţile eternităţii.
26:9.3 Proba timpului este aproape trecută; cursa pentru eternitate este aproape încheiată; zilele de incertitudine sunt pe sfârşite; ispita îndoielii se stinge; îndemnul de a fi perfect a fost urmat. Din străfundurile existenţei inteligente, creatura de personalitate temporală şi materială a urcat sferele evolutive ale spaţiului, dovedind astfel viabilitatea planului de ascensiune şi demonstrând totodată pe vecie dreptatea şi justeţea poruncii data de Tatăl Universal umilelor sale creaturi ale lumilor: „Fiţi perfecţi, aşa cum eu însumi sunt perfect.”[5]
26:9.4 Pas cu pas, viaţă de viaţă, lume după lume, s-a ajuns la înstăpânirea carierei de ascensiune şi s-a atins ţelul Deităţii. Supravieţuirea se termină în perfecţiune, iar perfecţiunea este desăvârşită în supremaţia divinităţii. Timpul se pierde în eternitate, spaţiul este înghiţit într-o identitate şi o armonie veneratoare cu Tatăl Universal. Teledifuziunile Havonei emit fulgerătoarele rapoarte spaţiale de glorie, vestea cea bună că, într-adevăr, creaturile conştiente de natură animală şi de origine materială au devenit, în realitate şi în veşnicie, prin ascensiune evolutivă, fiii desăvârşiţi ai lui Dumnezeu.
26:10.1 Consilierii şi consultanţii superafici ai celui de al doilea cerc sunt instructorii copiilor timpului în ceea ce priveşte cariera eternităţii. t Atingerea Paradisului antrenează responsabilităţi de ordin nou şi mai înalt, iar şederea pe al doilea cerc oferă marele prilej de a primi sfaturile de folos ale acestor supernafimi devotaţi.
26:10.2 Pelerinii care nu reuşesc în primul lor efort de atingere a Deităţii sunt transferaţi direct din cercul nereuşitei lor la al doilea cerc, înainte de a fi trimişi în slujba unui supraunivers. Consilierii şi consultanţii servesc deci şi ca sfătuitori şi consolatori ai pelerinilor decepţionaţi. Ei tocmai ce s-au confruntat cu cea mai mare dezamăgire a lor, care nu diferă în nici un sens - decât prin amplitudinea ei - de lunga listă de experienţe analoage pe care au căţărat, ca pe o scară, de la haos până la strălucire. Ei sunt aceia care au băut paharul experienţei până la fund; şi am observat că ei se întorc temporar în slujba suprauniversurilor, în calitate de slujitori iubitori de rangul cel mai înalt alături de copiii timpului şi ai dezamăgirilor temporale.
26:10.3 După o lungă şedere pe circuitul numărul doi, cei care au avut parte de dezamăgiri sunt examinaţi de consiliile perfecţiunii de pe lumea călăuză a acestui cerc şi sunt primesc atestarea că au trecut proba Havonei; şi aceasta le garantează (în ceea ce priveşte statutul lor nonspiritual) aceeaşi poziţie în universurile timpului ca şi când ar fi reuşit în aventura Deităţii. Spiritul acestor candidaţi era întru totul demn de a fi acceptat; eşecul lor era inerent unei anumite faze a tehnicii de abordare sau unei anumite părţi a bagajului lor experienţial.
26:10.4 Ei sunt atunci trimişi de consilierii cercului în faţa şefilor de însărcinare ai Paradisului şi trimişi înapoi la munca timpului pe lumile spaţiului; şi ei pleacă cu bucurie şi cu voioşie spre muncile din zilele de altădată ale vremurilor trecute. Ei se vor reîntoarce într-o altă zi pe cercul celei mai mari decepţii a lor şi se vor lansa, din nou, în aventura Deităţii.
26:10.5 Pentru pelerinii ale căror eforturi sunt încununate de succes pe al doilea circuit, stimulul incertitudinii evolutive a trecut, însă aventura misiunii eterne nu a început încă. Însă atunci când şederea pe acest cerc este întru totul agreabilă şi cât se poate de folositoare, se simte oarecum ceva din entuziasmul anticipator al cercurilor precedente. Mulţi sunt pelerinii care, în astfel de momente, aruncă o privire în urmă la îndelungatul zbucium, cu o uşoară invidie , dorindu-şi cu adevărat să se poată întoarce cumva pe lumile timpului şi să înceapă din nou, după cum şi voi, muritorii, apropiindu-vă de o vârstă înaintată, priviţi uneori în urmă la luptele din tinereţe şi din prima parte a vieţii şi aţi dori sincer să puteţi să vă mai trăiţi o dată viaţa de la început.
26:10.6 Însă străbaterea cercului cel mai interior stă chiar înaintea voastră. Curând după aceea, ultimul somn de tranzit va lua sfârşit şi va începe noua carieră a aventurii eterne . Consilierii şi consultanţii celui de al doilea cerc încep să-i pregătească pe cei aflaţi în grija lor pentru această lungă şi ultimă odihnă, somnul inevitabil care intervine întotdeauna între stadiile epocale ale carierei ascendente.
26:10.7 Atunci când pelerinii ascendenţi care au ajuns la Tatăl Universal îşi încheie experienţa celui de al doilea cerc, Îndrumătorii de Absolvire, care îi veghează în permanenţă, dau ordinul care îi admite în cercul final. Aceşti îndrumători îi călăuzesc personal pe cei încredinţaţi lor până în cercul interior, iar aici îi dau în sarcina complementelor repausului, ultimul ordin de supernafimi secundari desemnaţi să aibă grijă de pelerinii timpului pe circuitele lumilor Havonei.
26:11.1 O mare parte a timpului ascenderilor pe ultimul circuit este consacrată continuării studiului problemelor iminente stabilirii în Paradis. O mulţime variată de fiinţe, în majoritate nerevelate, locuieşte permanent sau temporar pe acest inel interior al lumilor Havonei. Împletirea acestor multiple tipuri oferă complementelor superafice ale repausului un bogat concurs de împrejurări pe care le utilizează eficient ducerea mai departe a educaţiei pelerinilor ascendenţi, mai ales în ceea ce priveşte problemele de adaptare la numeroase grupuri de fiinţe pe care le vor întâlni în curând în Paradis.
26:11.2 Printre locuitorii circuitului interior se găsesc fiii trinitizaţi prin creaturi. Supernafimul primar şi cel secundar sunt protectorii generali ai corpului comun al acestor fii, incluzându-se aici şi vlăstarul trinitizat al finalitarilor muritori şi progenitura asemănătoare a Cetăţenilor Paradisului. Unii dintre aceşti fii sunt îmbrăţişaţi de Trinitate şi recrutaţi în supraguverne, iar alţii primesc altfel de sarcini, însă marea majoritate este reunită în corpul comun al lumilor perfecte din circuitul interior al Havonei. Aici, sub supravegherea supernafimilor, ei sunt pregătiţi pentru o muncă viitoare, de către un corp nedenumit de înalţi Cetăţeni ai Paradisului care, înainte de epoca lui Grandfanda, erau primii asistenţi administrativi ai Eternilor de Zile. Există numeroase motive pentru a se deduce că aceste două grupuri unice de fiinţe trinitizate vor lucra împreună într-un viitor îndepărtat. Unul dintre aceste motive, însă nu cel mai mic dintre ele, este destinul lor comun în rezervele Corpului Paradisiac de Finalitari Trinitizaţi.
26:11.3 Pe acest ultim circuit interior, pelerinii, atât ascendenţi, cât şi descendenţi, fraternizează unii cu alţii şi cu fiii trinitizaţi de creaturi. La fel ca părinţii lor, aceşti fii trag mari foloase din interasocieri şi intră în misiunea specială a supernafimilor înlesnirea şi asigurarea co-fraternizării acestor fii trinitizaţi ai finalitarilor muritori şi ai fiilor trinitizaţi ai Cetăţenilor Paradisului. Complementele de repaus superafice nu se preocupă atât de mult de instruirea acestor fii cât de promovarea asocierii lor înţelegătoare cu diverse grupuri.
26:11.4 Muritorii au primit în Paradis porunca: „Fiţi perfecţi, aşa cum Tatăl vostru din Paradis este perfect”[6]. Supernafimii supraveghetori nu încetează niciodată să proclame acestor fii trinitizaţi ai corpului asociat: „Fiţi înţelegători cu fraţii voştri care se ridică, după cum şi Fiii Creatori Paradisiaci îi cunosc şi îi iubesc”[7].
26:11.5 Creatura muritoare trebuie să îl găsească pe Dumnezeu. Fiul Creator nu se opreşte niciodată înainte de fi găsit omul, cea mai umilă dintre creaturile volitive. Nu încape îndoială că Fiii Creator şi copiii lor muritori se pregătesc pentru un serviciu universal viitor şi necunoscut. Cele două grupuri traversează gama universului experienţial şi aşa sunt ei pregătiţi şi educaţi pentru misiunea lor eternă. În toate universurile, vedem producându-se această contopire unică a umanului şi a divinului, acest amestec de creatură şi Creator. Muritorii nechibzuiţi au considerat manifestarea de îndurare şi de tandreţe divine ca indicii ale unui Dumnezeu antropomorf, mai ales atunci când era îndreptată către cei slabi şi în favoarea celor aflaţi la nevoie. Ce greşeală! Ar trebui, mai degrabă, ca fiinţele umane să considere asemenea manifestări de îndurare şi de mare răbdare ca fiind proba că omul muritor este locuit de spiritul Dumnezeului viu şi că, în cele din urmă, creatura este animată de motive divine.
26:11.6 Către finalul şederii lor pe primul cerc, pelerinii ascendenţi întâlnesc pentru prima dată pe Provocatorii de Repaus provocai primului ordin al supernafimilor. Sunt îngerii Paradisului, care ies pentru a-i saluta pe cei care se găsesc în pragul eternităţii şi pentru a desăvârşi pregătirea lor pentru somnul de tranziţie al ultimei reînvieri. Voi nu sunteţi cu adevărat copii ai Paradisului înainte a fi traversat cercul interior şi a fi făcut experienţa reînvierii eternităţii din somnul de pe urmă al timpului. Pelerinii care ating perfecţiunea încep această odihnă, adorm pe primul cerc al Havonei, însă se trezesc pe ţărmurile Paradisului. Dintre toţi cei care se ridică în Insula eternă, doar cei care sosesc astfel sunt copiii eternităţii; ceilalţi merg acolo ca vizitatori, ca oaspeţi fără statut domiciliar stabil.
26:11.7 Şi acum, la apogeul carierei havoniene, în momentul în care voi muritorii adormiţi pe lumea călăuză a circuitului interior, nu mergeţi să vă odihniţi singuri, aşa cum aţi făcut pe lumile voastre de origine atunci când aţi închis ochii pentru somnul natural al morţii, dar nici cum aţi făcut atunci când aţi intrat în lunga transă de tranziţie pregătitoare pentru călătoria voastră către Havona. Acum, în timp ce vă pregătiţi pentru repausul înfăptuirii, merge alături de voi asociatul vostru de lungă durată al primului circuit; el este maiestuosul complement al repausului care se pregăteşte să intre în repaus odată cu voi; este garanţia Havonei că tranziţia voastră este completă şi că mai aşteptaţi doar ultimele atingeri ale perfecţiunii.
26:11.8 Prima voastră tranziţie era, într-adevăr, moartea, a doua un somn ideal, iar acum, a treia metamorfoză este adevărata odihnă, destinderea timpurilor.
26:11.9 [Prezentat de un Desăvârşitor al Înţelepciunii venit de pe Uversa.]
| Capitolul 25. Oştirile mesagerilor spaţiului |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 27. Serviciul supernafimilor primari |