1 Iacov, robul lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții, care sunt în împrăștiere, salutare.
2 Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite,
3 Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea;
4 Iar răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsiți fiind de nimic. [1]
5 Și de este cineva din voi lipsit de înțelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire și fără înfruntare; și i se va da. [2]
6 Să ceară însă cu credință, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoiește este asemenea valului mării, mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo.
7 Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
8 Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
9 Iar fratele cel smerit să se laude întru înălțimea sa,
10 Și cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11 Căci a răsărit soarele arzător și a uscat iarba și floarea ei a căzut și frumusețea feței ei a pierit; tot așa se va veșteji și bogatul în alergăturile sale.
12 Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. [3]
13 Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El însuși nu ispitește pe nimeni. [4]
14 Ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa.
15 Apoi pofta, zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte. [5]
16 Nu vă înșelați, frații mei prea iubiți:
17 Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. [6] [7]
18 După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
19 Să știți, iubiții mei frați: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
20 Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. [8]
21 Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea și prisosința răutății, primiți cu blândețe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
22 Dar faceți-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înșivă. [9]
23 Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu și împlinitor, el seamănă cu omul care privește în oglindă fața firii sale;
24 S-a privit pe sine și s-a dus și îndată a uitat ce fel era.
25 Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârșită a libertății și a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. [10]
26 Dacă cineva socotește că e cucernic, dar nu își ține limba în frâu, ci își amăgește inima, cucernicia acestuia este zadarnică.
27 Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.