1 Care este deci întâietatea iudeului și folosul tăierii împrejur?
2 Este mare în toate privințele. Întâi, pentru că lor li s-au încredințat cuvintele lui Dumnezeu.
3 Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu?
4 Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădește în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: "Drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu".
5 Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc.
6 Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt și eu judecat ca păcătos?
8 Și de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliți și precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă.
9 Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte și pe iudei, și pe elini, că toți sunt sub păcat,
10 După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11 Nu este cel ce înțelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12 Toți s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
13 Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
14 Gura lor e plină de blestem și amărăciune;
15 Iuți sunt picioarele lor să verse sânge;
16 Pustiire și nenorocire sunt în drumurile lor;
17 Și calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".
19 Dar știm că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă și ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20 Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoștința păcatului.
21 Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege și de prooroci. [1]
22 Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred, căci nu este deosebire. [2]
23 Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; [3]
24 Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. [4]
25 Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispășire, prin credința în sângele Lui, ca să-Și arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, [5]
26 Întru îngăduința lui Dumnezeu - ca să-Și arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuși drept, și îndreptând pe cel ce trăiește din credința în Iisus.
27 Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinței. [6]
28 Căci socotim că prin credință se va îndrepta omul, fără faptele Legii. [7]
29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și Dumnezeul păgânilor? Da, și al păgânilor.
30 Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credință pe cei tăiați împrejur și, prin credință, pe cei netăiați împrejur. [8]
31 Desființăm deci noi Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.