1 Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, și i-a zis: [1] [2]
2 "Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înțelepciune?
3 Încinge-ți deci coapsele ca un viteaz și Eu te voi întreba și tu Îmi vei da lămuriri!
4 Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă știi să spui.
5 Știi tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanțul de măsurat?
6 În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
7 Atunci când stelele dimineții cântau laolaltă și toți îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? [3]
8 Cine a închis marea cu porți, când ea ieșea năvalnică, din sânul firii,
9 Și când i-am dat ca veșmânt negura și norii drept scutece, [4]
10 Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu și i-am pus porți și zăvoare
11 Și am zis: Până aici vei veni și mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
12 Ai poruncit tu dimineții, vreodată în viața ta, și i-ai arătat aurorei care este locul ei,
13 Ca să apuce pământul de colțuri și să scuture pe nelegiuiți de pe pământ?
14 În revărsatul zorilor, pământul se face roșu ca roșiile peceți și ia culori ca de veșmânt.
15 Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) și brațul ridicat este frânt.
16 Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
17 Ți s-au arătat oare porțile morții și porțile umbrei le-ai văzut?
18 Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, știi toate acestea?
19 Care drum duce la palatul luminii și care este locul întunericului,
20 Ca să știi să-l călăuzești în cuprinsul lui și să poți să nimerești potecile care duc la el acasă?
21 Tu știi bine, căci atunci erai născut și numărul zilelor tale e foarte mare.
22 Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23 Pe care le țin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie și de război?
24 Unde se risipesc aburii și se răspândește pe pământ vântul de la răsărit?
25 Cine a săpat albie puhoaielor cerului și cine a croit drum bubuitului tunetului, [5]
26 Ca să plouă pe un pământ nelocuit și pe o pustietate unde nu se află ființă omenească
27 Și să adape ținuturile sterpe și uscate și să scoată pajiște de iarbă din întinderea pleșuvă?
28 Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă?
29 Din sânul cui a ieșit gheața? Și cine este cel ce naște promoroaca din cer?
30 Apele se încheagă și se întăresc ca piatra și fala mării se face sloi!
31 Poți tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanțurile Orionului? [6]
32 Poți tu să scoți la vreme cununa Zodiacului și vei fi tu cârmaci Carului Mare și stelelor lui?
33 Cunoști tu legile cerului și poți tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
34 Poți tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?
35 Ești tu în stare să azvârli fulgerele și ele să plece și să-ți spună: Iată-ne?
36 Cine a pus atâta înțelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoșului?
37 Cine poate să țină cu destoinicie socoteala norilor și să verse pe pământ burdufurile cerului,
38 Ca să se adune pulberea și să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39 Tu ești cel ce aduci pradă leoaicei și potolești foamea puilor de leu,
40 Când s-au ascuns în vizuini sau stau și pândesc ascunși în hățișuri?
41 Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, și zboară încoace și încolo după hrană?