© 2004 Fundația Urantia
7:0.1 FIUL Originar este mereu preocupat de executarea aspectelor spirituale ale planului etern al Tatălui, aşa cum se derulează el progresiv în fenomenele universurilor în evoluţie, cu multiplele lor grupuri de fiinţe vii. Nu înţelegem pe deplin acest plan etern, însă nu încape îndoială că Fiul Paradisului îl înţelege.
7:0.2 Fiul este asemănător Tatălui în sensul că încearcă să dea din sine tot ce-i este cu putinţă acestor Fii coordonaţi şi Fiilor lor subordonaţi. Iar Fiul împărtăşeşte natura autodistribuitoare a Tatălui, în revărsarea sa abundentă peste Spiritul Infinit, executantul lor comun.
7:0.3 Ca suţinătoare a realităţilor spirituale, a Doua Sursă-Centru este contraponderea eternă a Insulei Paradisului care susţine atât de magnific toate lucrurile materiale. Aşa se revelează ea, Prima Sursă-Centru, în frumuseţea materială a minunatelor arhetipuri ale Insulei centrale şi în valorile spirituale ale personalităţii dumnezeieşti a Fiului Etern.
7:0.4 Fiul Etern este adevăratul susţinător al vastei creaţii de realităţi ale spiritului şi de fiinţe spirituale. Lumea spiritului este obiceiul, conduita personală a Fiului, iar realităţile impersonale de natură spirituală răspund întotdeauna la voinţa şi la intenţia personalităţii perfecte a Fiului Absolut.
7:0.5 Totuşi, Fiul nu este personal răspunzător de conduita tuturor personalităţilor spirituale. Voinţa creaturilor personale este relativ liberă, şi prin urmare ea determină acţiunile acestor fiinţe voliţionale. Aşadar lumea spirituală a liberului arbitru nu reprezintă întotdeauna cu adevărat caracterul Fiului Etern, după cum nici natura de pe Urantia nu revelează cu adevărat perfecţiunea şi imutabilitatea Paradisului şi a Deităţii. Oricare ar fi caracteristicile actelor de liber arbitru ale unui om sau ale unui înger, deţinerea eternă de către Fiu a controlului gravitaţiei universale a tuturor realităţilor spirituale continuă să fie absolută.
7:1.1 Tot ceea ce s-a transmis cu privire la imanenţa lui Dumnezeu, la omniprezenţa, la omnipotenţa şi la omniscienţa lui este deopotrivă de adevărat şi în legătură cu Fiul în domeniile spirituale. Gravitaţia pură şi universală de spirit a întregii creaţii, acest circuit exclusiv spiritual, duce de-a dreptul înapoi la persoana celei de-a Doua Surse-Centru din Paradis. El deţine controlul şi acţiunea acelei dominaţii spirituale, veşnic prezente şi infailibile, asupra tuturor valorilor autentice ale spiritului. Astfel exercită Fiul Etern o suveranitate spirituală absolută. El ţine literalmente în căuşul mâinii sale, ca să zicem aşa, toate realităţile spiritului şi toate valorile spiritualizate[1]. Controlul gravitaţiei spirituale universale este suveranitatea spirituală universală[2].
7:1.2 Acest control gravitaţional al lucrurilor spirituale se exercită independent de timp şi de spaţiu. De aceea, energia spiritului este nediminuată prin transmisia ei. Gravitaţia spirituală nu este niciodată întârziată de timp nici micşorată de spaţiu. Ea nu descreşte proporţional cu pătratul distanţei la care este transmisă. Circuitele puterii spirituale pure nu sunt înfrânate de masa creaţiei materiale. Această transcendere a timpului şi spaţiului de către energiile spiritului pur este inerentă absoluităţii Fiului. Ea nu se datorează intervenţiei forţelor de antigravitaţie ale celei de-a Treia Sursă-Centru.
7:1.3 Realităţile spiritului reacţionează la puterea de atracţie a centrului de gravitaţie spiritual în acord cu valoarea lor calitativă, gradul actual al naturii lor spirituale. Substanţa spiritului (calitatea) este tot atât de sensibilă la gravitaţia spiritului pe cât este de sensibilă energia organizată a materiei fizice (cantitatea) la gravitaţia fizică. Valorile spirituale şi forţele spiritului sunt reale. Din punctul de vedere al personalităţii, spiritul este sufletul creaţiei. Materia este corpul ei fizic efemer.
7:1.4 Reacţiile şi fluctuaţiile gravitaţiei spirituale sunt întotdeauna conforme conţinutului de valori spirituale, statutului spiritual calitativ al unui individ sau al unei lumi. Această putere de atracţie răspunde instantaneu valorilor inter şi intra spirituale ale oricărei situaţii din univers sau ale oricărei condiţii planetare. De fiecare dată când o realitate spirituală se actualizează în universuri, această schimbare necesită o reajustare imediată şi instantanee a gravitaţiei spiritului. Un spirit nou ca acesta face efectiv parte din cea de-a Doua Sursă-Centru. Şi, la fel de sigur, dacă un muritor devine o fiinţă spiritualizată, el va atinge Fiul Spiritual, centrul şi sursa gravitaţiei spiritului.
7:1.5 Puterea de atracţie spirituală a Fiului este inerentă, într-un grad mai mic, la numeroase ordine paradisiace de filiaţie, căci există realmente, în interiorul circuitului absolut de gravitaţie a spiritului, acele sisteme locale de atracţie spirituală care funcţionează în unităţile secundare ale creaţiei. Aceste focalizări subabsolute ale gravitaţiei spiritului fac parte din divinitatea personalităţilor din timp şi din spaţiu ale Creatorului şi ele sunt în corelaţie cu supracontrolul experienţial emergent din Fiinţa Supremă.
7:1.6 Gravitaţia spiritului şi sensibilitatea la atracţia ei operează nu numai asupra universului ca întreg, ci şi între indivizi şi grupuri de indivizi. Există o coeziune spirituală între persoanele spirituale şi spiritualizate din întreaga lume, de orice rasă, din orice naţiune sau din orice grup de credincioşi. Există o atracţie directă de natură spirituală între persoane de orientare spirituală şi având gusturi şi năzuinţe asemănătoare. Termenul de spirite înrudite nu este chiar întru totul o figură de retorică.
7:1.7 Ca şi gravitaţia materială a Paradisului, gravitaţia spirituală a Fiului Etern este absolută. Păcatul şi rebeliunea pot interfera cu operaţiunile circuitelor unui univers local, însă nimic nu poate suspenda gravitaţia spirituală a Fiului Etern. Rebeliunea lui Lucifer a produs numeroase schimbări în sistemul vostru de lumi locuite şi pe Urantia, dar nu observăm că punerea în carantină spirituală a planetei voastre, fapt care a rezultat ulterior, ar fi afectat câtuşi de puţin prezenţa şi funcţiunea nici a spiritului omniprezent al Fiului Etern, nici a circuitului de gravitaţie spirituală care îi este asociat.
7:1.8 Toate reacţiile circuitului de gravitaţie spirituală al marelui univers sunt previzibile. Noi recunoaştem toate acţiunile şi reacţiunile spiritului omniprezent al Fiului Etern şi constatăm că se poate bizui pe ele. După nişte legi bine cunoscute, noi putem măsura gravitaţia spirituală şi chiar facem asta, întocmai cum oamenii încearcă să determine prin calcul funcţionarea gravitaţiei fizice finite. Spiritul Fiului reprezintă un răspuns invariant la toate lucrurile, la toate fiinţele şi la toate persoanele spirituale; şi acest răspuns este întotdeauna conform cu gradul de actualitate (gradul calitativ de realitate) a tuturor acestor valori spirituale.
7:1.9 Însă, pe lângă această funcţiune foarte fiabilă şi previzibilă a prezenţei spirituale a Fiului Etern, mai întâlnim şi fenomene ale căror reacţii nu sunt tot atât de previzibile. Aceste fenomene indică probabil acţiunea coordonată a Absolutului Deităţii în domeniile de potenţiale spirituale emergente. Noi ştim că prezenţa în spirit a Fiului Etern este influenţa unei personalităţi maiestoase şi infinite, însă cu greu considerăm ca fiind personale reacţiile asociate cu înfăptuirile pe care le atribuim Absolutului Deităţii.
7:1.10 Contemplaţi din punctul de vedere al personalităţii şi de către persoane, Fiul Etern şi Absolutul Deităţii par să se raporteze în felul următor: Fiul Etern domină sfera valorilor spirituale actuale, în timp ce Absolutul Deităţii pare să impregneze vastul domeniu al valorilor spirituale potenţiale. Orice valoare actuală de natură spirituală îşi găseşte adăpost în raza de gravitaţie a Fiului Etern; însă, dacă este potenţială, ea îşi găseşte locul, aparent, în prezenţa Absolutului Deităţii.
7:1.11 Spiritul pare să se ivească din potenţialele Absolutului Deităţii; Spiritul în evoluţie îşi găseşte corelaţia în atracţia experienţială şi incompletă a Supremului şi a Ultimului. Spiritul îşi găseşte în cele din urmă destinaţia finală în controlul absolut al gravitaţiei spirituale a Fiului Etern. Acesta pare să fie ciclul spiritului experienţial, însă spiritul existenţial este inerent celei de-a Doua Surse-Centru infinite.
7:2.1 În Paradis, prezenţa şi activitatea personală a Fiului Originar sunt profunde şi, în sensul spiritual, absolute. De cum ieşim din Paradis prin Havona şi intrăm pe tărâmurile celor şapte suprauniversuri, noi detectăm tot mai puţin din activitatea personală a Fiului Etern. În universurile post-havoniene, prezenţa Fiului Etern este personalizată în Fii Paradisului, condiţionată de realităţile experienţiale ale Suprem şi ale Ultimului şi coordonată cu nelimitatul potenţial de spirit al Absolutului Deităţii.
7:2.2 În universul central, activitatea personală a Fiului Originar se poate distinge în subtila armonie spirituală a creaţiei eterne. Havona este atât de minunat de perfectă, încât statutul spiritual şi stările de energie ale acestui univers model sunt în echilibru perfect şi perpetuu.
7:2.3 Fiul nu este prezent personal în suprauniversuri şi nu locuieşte în acestea; în aceste creaţii el menţine doar o reprezentare suprapersonală. Aceste manifestări de spirit ale Fiului nu sunt personale. Ele nu sunt în circuitul personalităţii al Tatălui Universal. Noi nu cunoaştem nici un termen mai bun pentru a le desemna decât acela de suprapersonalităţi; şi ele sunt fiinţe finite; nu sunt nici absonite, nici absolute.
7:2.4 Administrarea Fiului Etern în suprauniversuri, fiind exclusiv spirituală şi suprapersonală, nu este perceptibilă de personalităţile creaturilor. Cu toate acestea, imboldul spiritual al influenţei personale a Fiului impregnează totul şi se întâlneşte în toate fazele de activitate şi în toate sectoarele domeniilor Celor Îmbătrâniţi de Zile. Cu toate acestea, în universurile locale, noi observăm că Fiul Etern este prezent personal în persoana Fiilor Paradisiaci. Aici, Fiul infinit funcţionează în mod spiritual şi creativ în persoanele maiestuosului corp ai Fiilor Creatori coordonaţi.
7:3.1 În ascensiunea universului local, muritorii timpului îl consideră pe Fiul Creator ca fiind reprezentantul personal al Fiului Etern. Însă atunci când încep să avanseze în regimul de instruire al suprauniversului, pelerinii timpului sesizează tot mai mult prezenţa dumnezeiască a spiritului inspirator al Fiului Etern, şi ei sunt în măsură să beneficieze de absorbţia acestui ajutor de energizare spirituală. În Havona, ascenderii devin şi mai conştienţi de îmbrăţişarea plină de iubire a spiritului atotpătrunzător a Fiului Originar. În nici un stadiu de pe tot parcursul ascensiunii muritorilor Spiritul Fiului Etern nu locuieşte în mintea sau în sufletul pelerinilor timpului, însă binefacerea sa este mereu aproape şi întotdeauna atentă la bunăstarea şi la siguranţa spirituală a copiilor timpului care se înalţă.
7:3.2 Atracţia gravitaţiei spirituale a Fiului Etern constituie secretul inerent al ascensiunii în Paradis a sufletelor umane care supravieţuiesc[3]. Atracţia nedezminţită a gravitaţiei spirituale a Fiului Etern menţine toate valorile spirituale autentice şi pe toţi indivizii de bună credinţă spiritualizaţi. De exemplu, mintea muritoare debutează în cariera ei ca un mecanism material şi este în cele din urmă reculeasă în Corpul Finalităţii ca o existenţă de spirit făcută aproape perfectă, devenind în mod progresiv mai puţin supusă gravitaţiei materiale şi în mod corespunzător mai sensibilă, în decursul acestei experienţe, la îndemnul presant către interior al gravitaţiei spiritului. Circuitul gravitaţiei spiritului trage literalmente de sufletul oamenilor către Paradis.
7:3.3 Circuitul gravitaţiei spiritului este canalul de bază pentru transmiterea rugăciunilor sincere ale unei inimi omeneşti credincioase de la nivelul conştiinţei umane până la conştiinţa efectivă a Deităţii. Ceea ce reprezintă o adevărată valoare spirituală în rugăminţile voastre va fi recepţionat de circuitul universal al gravitaţiei spiritului şi va trece imediat şi simultan la toate personalităţile divine competente. Fiecare dintre ele se va ocupa de ceea ce ţine de sfera ei personală de activitate. Aşadar, în experienţa voastră religioasă practică, atunci când vă adresaţi rugăminţile, faptul că îl vizualizaţi pe Fiul Creator al universului vostru local ori că îl vizualizaţi pe Fiul Etern din centrul tuturor lucrurilor, este irelevant.
7:3.4 Operaţiunea discriminatorie a circuitului gravitaţiei spiritului ar putea fi comparată cu funcţiunile circuitelor nervoase ale corpului material uman. Senzaţiile se propagă către interior pe căile neurale. Unele sunt reţinute de centrii spinali automaţi inferiori care reacţionează la ele. Altele ajung la centrii mai puţin automaţi, dar condiţionaţi de deprinderi, ai creierului inferior, în vreme ce mesajele vitale care intră străbat fulgerător aceşti centri subordonaţi şi sunt imediat înregistrate în nivelele superioare ale conştiinţei umane.
7:3.5 Dar cu cât mai desăvârşită este magnifica tehnică a lumii spirituale! Dacă din conştiinţa voastră izvorăşte ceva care comportă o valoare spirituală supremă, de îndată ce exprimaţi lucrul acela, nici o putere din univers nu poate împiedica ca străfulgerarea lui până la Personalitatea Spirituală Absolută a întregi creaţii.
7:3.6 Dimpotrivă, dacă rugile voastre sunt pur materiale şi în întregime egocentrate, nu există nici un plan potrivit căruia aceste rugăciuni nedemne să găsească vreun adăpost în circuitul spiritual al Fiului Etern. Conţinutul oricărei rugăminţi „nedictate de spirit” nu-şi găseşte nici un loc în circuitul spiritual universal[4]. Aceste cereri pur egoiste şi materialiste se veştejesc şi mor. Ele nu se înalţă în circuitul adevăratelor valori ale spiritului. Cuvintele respective seamănă cu „alămurile care răsună şi cu talgerele care ţiuie.”
7:3.7 Gândirea motivată, conţinutul spiritual, sunt cele care validează ruga omenească. Cuvintele sunt fără valoare.
7:4.1 Fiul Etern este în permanentă legătură cu Tatăl în îndeplinirea cu succes a planului divin de progres, planul universal pentru crearea, evoluţia, ascensiunea şi desăvârşirea creaturilor înzestrate cu voinţă. Şi, în materie de fidelitate divină, Fiul este egalul etern al Tatălui.
7:4.2 Tatăl şi Fiul acţionează ca unul singur în întocmirea şi în îndeplinirea acestui plan gigantic de împlinire care să le înalţe pe fiinţele materiale ale timpului la perfecţiunea eternităţii. Acest proiect de înălţare spirituală a sufletelor ascendente ale spaţiului este o creaţie comună a Tatălui şi a Fiului care sunt, cu cooperarea Spiritului Infinit, angajaţi în executarea laolaltă a planului lor divin.
7:4.3 Acest plan divin de atingere a perfecţiunii cuprinde trei întreprinderi unice, deşi minunat îmbinate, de aventură universală.
7:4.4 1. Planul de Dobândire Progresivă. Acesta este planul de ascensiune evolutivă al Tatălui Universal, un program acceptat fără rezervă de Fiul Etern atunci când a fost de acord cu propunerea Tatălui: „Să facem creaturi muritoare după chipul nostru[5].” Această luare de măsuri pentru înălţarea creaturilor timpului implică acordarea de către Tată a Ajustorilor Gândirii şi înzestrarea creaturilor muritoare cu prerogativele personalităţii.
7:4.5 2. Planul de Autorevărsare. Planul universal care urmează este marea întreprindere de revelaţie a Tatălui de către Fiul Etern cu Fiii lui coordonaţi. Aceasta este propunerea Fiului Etern şi ea constă în revărsarea de către el a Fiilor lui Dumnezeu peste creaţiile evolutive, pentru a personaliza şi a actualiza, acolo, pentru a întrupa şi a face reale iubirea Tatălui şi compătimirea Fiului pentru creaturile din toate universurile. Inerent planului de revărsare de sine, şi ca o verigă provizorie a acestei administraţii a iubiră, Fiii Paradisului acţionează pentru reabilitarea a ceea ce voinţa deviată a creaturilor a pus în pericol spiritual. Oricând şi oriunde se produce o întârziere în funcţionarea planului de dobândire progresivă, de-ar fi cumva ca vreo rebeliune să tulbure sau să complice această întreprindere, atunci dispoziţiile de urgenţă ale planului de revărsare intră imediat în vigoare. Fiii Paradisului sunt angajaţi şi gata să activeze ca mântuitori, să pătrundă tocmai în domeniile rebeliunii şi să restaureze în acestea statutul spiritual al sferelor. Şi acest serviciu eroic chiar a fost înfăptuit pe Urantia de un Fiu Creator coordonat, în legătură cu cariera sa de revărsare experienţială de dobândire a suveranităţii.
7:4.6 3. Planul de Susţinere prin Compătimire. Când planul de dobândire şi planul de revărsare au fost formulate şi proclamate, Spiritul Infinit, de unul singur şi cu de la sine putere, a proiectat şi a pus în aplicare extraordinara întreprindere universală de intervenţie a compătimirii. Acesta este serviciul atât de esenţial funcţionării efective şi practice ambelor planuri, cel de realizare şi cel de revărsare, iar personalităţile celei de-a Treia Surse-Centru participă toate la spiritul ajutorului plin de compasiune care face atât de mult parte din natura celei de-a Treia Persoane a Deităţii. Nu numai în creare, ci şi în administrare, Spiritul Infinit acţionează cu adevărat şi literalmente ca executiv comun al Tatălui şi al Fiului.
7:4.7 Fiul Etern este mandatarul personal, păzitorul divin al planului universal al Tatălui pentru ascensiunea creaturilor. După ce a promulgat mandatul universal „Fiţi desăvârşiţi, aşa cum eu însumi sunt desăvârşit”, Tatăl a încredinţat executarea acestei grandioase întreprinderi Fiului Etern[6]. Iar Fiul Etern împărtăşeşte susţinerea acestei întreprinderi dumnezeieşti cu coordonatul său divin, Spiritul Infinit. Atâta de efectivă este cooperarea Deităţilor în munca de creaţie, de control, de evoluţie, de revelaţie şi de susţinere şi, dacă se cere, de restaurare şi de reabilitare.
7:5.1 Fiul Etern s-a alăturat fără nici o rezervă Tatălui Universal la difuzarea în toată creaţia a acestui îndemn formidabil: „Fiţi desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru din Havona este desăvârşit[7].” Şi, de atunci încoace, acea invitaţie-poruncă a motivat toate planurile de supravieţuire şi toate proiectele de revărsare ale Fiului Etern şi ale vastei sale familii de Fii coordonaţi şi asociaţi. Şi în chiar aceste revărsări, Fiii lui Dumnezeu au devenit, pentru toate creaturile evoluţiei, „calea, adevărul şi viaţa[8].”
7:5.2 Fiul Etern nu poate stabili un contact direct cu fiinţele umane aşa cum o face Tatăl prin dăruirea Ajustorilor Gândirii prepersonali. Însă Fiul Etern se apropie efectiv de personalităţile create printr-o serie descendentă gradată de filiaţii divine, până când este în măsură să stea în prezenţa omului, uneori chiar şi ca om.
7:5.3 Natura pur personală a Fiului Etern este incapabilă de fragmentare. Fiul Etern lucrează ca o influenţă spirituală sau ca o persoană, niciodată altfel. Fiului îi este imposibil să devină o fracţiune a experienţei unei creaturi, în sensul în care participă la aceasta Tatăl-Ajustor, însă Fiul Etern compensează această limitare prin tehnica revărsării. Experienţa entităţilor fragmentate înseamnă pentru Tatăl Universal ceea ce înseamnă experienţele de încarnare ale Fiilor Paradisului pentru Fiul Etern.
7:5.4 Fiul Etern nu vine la muritori ca şi voinţa divină, Ajustorul Gândirii care locuieşte în mintea umană, însă Fiul Etern a venit efectiv la oamenii muritori de pe Urantia atunci când personalitatea divină a Fiului său, Mihail din Nebadon, s-a încarnat în natura umană a lui Isus din Nazaret. Pentru a împărtăşi experienţa personalităţilor create, Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu trebuie să îşi asume chiar naturile unor astfel de creaturi şi să îşi încarneze personalitatea lor divină ca şi creaturile însele. Încarnarea, secretul Sonaringtonului, este tehnica Fiului de scăpare din lanţurile absolutismului personalităţii, care altfel l-ar înlănţui în întregime.
7:5.5 Cu multă, multă vreme în urmă Fiul Etern s-a revărsat peste fiecare din circuitele creaţiei centrale pentru iluminarea şi avansarea tuturor locuitorilor şi pelerinilor Havonei, inclusiv a pelerinilor ascendenţi ai timpului. În nici una dintre aceste şapte revărsări el nu a acţionat nici ca un ascender, nici ca un havonian. El exista ca sine însuşi. Experienţa sa a fost unică. Ea nu a fost cu un om, nici ca un om sau ca vreun alt pelerin, însă într-un anumit fel asociativă în sensul suprapersonal.
7:5.6 El nu a trecut nici prin repausul care intervine între circuitul interior al Havonei şi ţărmurile Paradisului. Nu-i este posibil lui, o fiinţă absolută, să suspende conştiinţa de personalitate, căci în el se concentrează toate liniile de gravitaţiei spirituală. De-a lungul vremurilor acestor revărsări lăcaşul paradisiac central al luminozităţii spirituale şi-a păstrat strălucirea, iar dominaţia Fiului asupra gravitaţiei spirituale universale a rămas nediminuată.
7:5.7 Revărsările Fiului Etern în Havona nu intră în orizontul imaginaţiei umane; ele au fost transcendentale. Atunci şi ulterior, el a contribuit la experienţa întregii Havone, însă noi nu ştim dacă a adăugat ceva presupusei lui capacităţi experienţiale a naturii lui existenţiale. Aceasta ar cădea în misterul revărsării Fiilor Paradisului. Noi credem, totuşi, că orice a dobândit Fiul Etern, în cursul acestor misiuni de autorevărsare, el încă mai păstrează, însă nu ştim ce anume.
7:5.8 Oricât de greu ne-ar fi să înţelegem autorevărsările celei de a Doua Persoane a Deităţii, noi înţelegem bine autorevărsarea în Havona a unui Fiu al Fiului Etern care a trecut literalmente prin circuitele universului central şi a împărtăşit efectiv acele experienţe care constituie pregătirea unui ascender pentru a atinge Deitatea. Este vorba de Mihail cel Originar, primul născut dintre Fiii Creatori. El a trecut prin experienţele vieţii pelerinilor ascendenţi, din circuit în circuit, traversând personal cu ei câte o etapă a fiecărui cerc din vremurile lui Grandfanda, primul dintre toţii muritori care au ajuns în Havona.
7:5.9 Orice altceva ar mai fi revelat acest Mihail originar, el a făcut reală pentru creaturile Havonei revărsarea transcendentă a Fiului Mamă Originar. Atât de reală, încât de atunci şi pentru totdeauna, fiecare pelerin al timpului care se trudeşte în aventura de parcurgere circuitelor Havonei, este însufleţit şi întărit de certitudinea că Fiul Etern al lui Dumnezeu a abdicat de şapte ori de la puterea şi de la gloria Paradisului pentru a participa la experienţele pelerinilor timpului-spaţiu de pe cele şapte circuite de împlinire progresivă ale Havonei.
7:5.10 Fiul Etern este inspiraţia exemplară pentru toţi Fiii lui Dumnezeu în intervenţiile lor de revărsare pe tot cuprinsul universurilor timpului şi spaţiului. Fiii Creatori coordonaţi şi Fiii Magistrali asociaţi, laolaltă cu alte ordine nedezvăluite de filiaţie, împărtăşesc cu toţii această minunată bunăvoinţă de a se dărui diverselor ordine de viaţă ale creaturilor, şi la fel cu creaturile înseşi. De aceea, în spirit şi datorită înrudirii lor prin natură precum şi faptului originii lor, devine adevărat că, prin revărsarea fiecărui Fiu al lui Dumnezeu peste lumile spaţiului, în şi prin şi cu aceste revărsări, Fiul Etern s-a dăruit pe sine creaturilor volitive inteligente ale universului.
7:5.11 În spirit şi în natură, dacă nu în toate atributele sale, fiecare Fiu Paradisiac este, din punct de vedere divin, o portretizare perfectă a Fiului Originar. Este literalmente adevărat că cine a văzut un Fiu al Paradisului, l-a văzut pe Fiul Etern al lui Dumnezeu.
7:6.1 Lipsa unei cunoaşteri a multiplilor Fii ai lui Dumnezeu este o sursă de mare confuzie pe Urantia. Iar această ignoranţă persistă în faţa unor unor declaraţii precum darea de seamă a unei consfătuiri tainice a acestor personalităţi divine: „Când Fiii lui Dumnezeu au proclamat bucuria şi când toate Stelele de Dimineaţă cântau împreună”[9]. La fiecare mileniu de timp standard al unui sector, diversele ordine de Fii divini se reunesc pentru conclavurile lor periodice.
7:6.2 Fiul Etern este sursa personală a adorabilelor atribute de milostenie şi de servire care le caracterizează cu atâta prisosinţă pe toate ordinele de Fii descendenţi ai lui Dumnezeu care activează pe tot cuprinsul creaţiei. Fiul Etern transmite infailibil întreaga natură divină, dacă nu toată infinitatea de atribute, Fiilor Paradisului care ies din Insula eternă pentru a releva caracterul său divin universului universurilor.
7:6.3 Fiul Originar şi Etern este vlăstarul-persoană al „primului” gând desăvârşit şi infinit al Tatălui Universal. De fiecare dată când Tatăl Universal şi Fiul Etern proiectează în comun un gând personal nou, original, identic, unic şi absolut, această idee creatoare este în mod perfect şi definitiv personalizată, în chiar clipa aceea, în fiinţa şi personalitatea unui Fiu Creator nou şi original. În natură spirituală, în înţelepciune divină şi în putere creatoare coordonată, aceşti Fii Creatori sunt potenţial egali lui Dumnezeu Tatăl şi lui Dumnezeu Fiul.
7:6.4 Fiii Creatori pleacă din Paradis în universurile timpului şi, odată cu cooperarea agenţilor controlori şi creatori ai celei de-a Treia Surse-Centru, ei desăvârşesc organizarea universurilor locale de evoluţie progresivă. Aceşti Fii nici nu se ocupă nici nu se preocupă de controlul central şi universal al materiei, de cel al minţii şi de ce al spiritului. Ei sunt deci limitaţi în actele lor creatoare de preexistenţa, prioritatea şi primordialitatea Prime Surse-Centru şi a Absolutelor sale coordonate. Aceşti Fii pot administra numai ceea ce ei aduc în existenţă. Administrarea absolută este inerentă priorităţii existenţei şi inseparabilă de eternitatea prezenţei. Tatăl rămâne primordial în universuri.
7:6.5 Aşa cum aceşti Fii Creatori sunt personalizaţi de Tată şi de Fiu, la fel şi Fiii Magistrali sunt personalizaţi de Fiu şi de Spirit. Aceştia sunt Fii care, în experienţele de încarnare ca creaturi, câştigă dreptul de a servi ca judecători de supravieţuire în creaţiile timpului şi spaţiului.
7:6.6 Tatăl, Fiul şi Spiritul se unesc de asemenea pentru a personaliza pe abilii Fiii Învăţători ai Trinităţii, care cutreieră marele univers ca maeştrii celeşti ai tuturor personalităţilor umane şi divine. Şi există numeroase alte ordine de filiaţii paradisiace care nu au fost aduse în atenţia muritorilor de pe Urantia.
7:6.7 Între Fiul-Mamă Originar şi aceste de Fii ai Paradisului, răspândiţi pretutindeni în creaţie, există un canal de comunicare direct şi exclusiv, canal a cărui funcţiune este inerentă calităţii de înrudire spirituală care îi uneşte prin legături de asociere spirituală aproape absolută. Acest circuit interfilial este în întregime diferit de circuitul universal al gravitaţiei spiritului care converge de asemenea în persoana celei de-a Doua Surse-Centru. Toţi Fiii lui Dumnezeu proveniţi din persoanele Deităţilor Paradisului sunt în comunicare directă şi constantă cu Fiul-Mamă Etern. Iar această comunicare este instantanee; ea este independentă de timp, deşi condiţionată uneori de spaţiu.
7:6.8 Nu numai că Fiul Etern cunoaşte perfect în tot timpul statutul, gândurile şi multiplele activităţi ale tuturor ordinelor de filiaţie paradisiacă, dar el are, în tot timpul, şi o cunoaştere perfectă a tot ceea ce are o valoare spirituală în inima tuturor creaturilor creaţiei primare centrale a eternităţii şi a creaţiilor temporale secundare ale Fiilor Creatori coordonaţi.
7:7.1 Fiul Etern sete o revelaţie completă, exclusivă, universală şi finală a spiritului şi personalităţii Tatălui Universal. Trebuie ca toată cunoaşterea Tatălui şi toate informaţiile referitoare la el să provină de la Fiul Etern şi de la Fiii săi Paradisiaci. Fiul Etern vine din veşnicie şi este în întregime şi fără nici o limitare spirituală una cu Tatăl. În personalitate divină, ei sunt coordonaţi; în natură spirituală sunt egali; în divinitate sunt identici.
7:7.2 În persoana Fiului, din fire, caracterul lui Dumnezeu n-ar mai avea cum să fie îmbunătăţit, căci Tatăl divin este infinit de perfect, însă acel caracter şi personalitate sunt amplificate, prin despuierea de ceea ce nu este nici spiritual, nici personal, pentru a fi revelate creaturilor. Prima Sursă-Centru este cu mult mai mult decât o personalitate, însă toate calităţile de spirit ale personalităţii paterne a Primei Surse-Centru sunt spiritual prezente în personalitatea absolută a Fiului Etern.
7:7.3 Fiul Primordial şi Fiii săi sunt angajaţi în a aduce, întregii creaţii, o revelaţie universală a naturii spirituale şi personale a Tatălui. În universul central, în suprauniversuri, în universurile locale, sau pe planetele locuite, cel care îl revelează pe Tatăl Universal oamenilor şi îngerilor este un Fiu al Paradisului. Fiul Etern şi Fii săi dezvăluie drumul creaturii către Tatăl Universal[10]. Chiar şi noi, care suntem de înaltă origine, îl înţelegem mult mai bine pe Tatăl nostru pe măsură ce studiem revelarea caracterului şi a personalităţii lui în Fiul Etern şi în Fiul Fiului Etern.
7:7.4 Tatăl se coboară la voi ca personalitate numai prin Fiii divini ai Fiului Etern; iar voi atingeţi Tatăl pe aceeaşi cale vie. Voi urcaţi la Tată conduşi fiind de acest grup de Fii divini. Iar aceasta rămâne adevărat, cu toate că personalitatea voastră este ea însăşi un dar direct al Tatălui Universal.
7:7.5 În toate aceste activităţi extinse ale vastei administrări spirituale a Fiului Etern, nu uitaţi că Fiul este o persoană într-un mod tot atât de real şi de actual cum este şi Tatăl. Într-adevăr, pentru fiinţele care au fost cândva umane, ar fi mai uşor să se apropie de Fiul Etern decât de Tatăl Universal. În progresul pelerinilor timpului prin circuitele Havonei, voi veţi fi capabili să ajungeţi la Fiu cu mult înainte de a fi pregătiţi să distingeţi Tatăl.
7:7.6 Ar trebui să înţelegeţi mai bine caracterul şi natura compătimitoare a Fiului Etern al compătimirii pe măsura adâncirii meditaţiei asupra revelării acestor atribute divine care a fost făcută în servirea plină de iubire de către însuşi Fiul vostru Creator, odinioară Fiu al Omului pe pământ, acum suveran înălţat al universului vostru local - Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu.
7:7.7 [Redactat de un Consilier Divin însărcinat să formuleze această expunere descriindu-l pe Fiul Etern al Paradisului.]