1 Deci, cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. [1]
2 Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă.
3 Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. [2] [3]
4 Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
5 Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor?
6 Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. [4]
7 A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. [5]
8 Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.
9 Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr pe care-l înviase din morți. [6]
10 Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. [7]
11 Căci, din cauza lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus.
12 A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, [8] [9]
13 Au luat ramuri de finic și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
14 Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: [10]
15 "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, șezând pe mânzul asinei".
16 Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. [11]
17 Deci da mărturie mulțimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. [12]
18 De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
19 Deci fariseii ziceau între ei: Vedeți că nimic nu folosiți! Iată, lumea s-a dus după El.
20 Și erau niște elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. [13]
21 Deci aceștia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, și l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. [14]
22 Filip a venit și i-a spus la Andrei, și Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus.
23 Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. [15]
24 Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
25 Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică. [16] [17]
26 Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. [18]
27 Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice? Părinte, izbăvește-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. [19]
28 Părinte, preaslăvește-Ți numele! Atunci a venit glas din cer: Și L-am preaslăvit și iarăși Îl voi preaslăvi. [20]
29 Iar mulțimea care sta și auzea zicea: A fost tunet! Alții ziceau: Înger I-a vorbit! [21]
30 Iisus a răspuns și a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. [22]
31 Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. [23]
32 Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine. [24] [25]
33 Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară.
34 I-a răspuns deci mulțimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; și cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acesta, Fiul Omului? [26]
35 Deci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. [27] [28]
36 Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. [29] [30]
37 Și, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, [31]
38 Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?" [32]
39 De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: [33]
40 "Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec" [34]
41 Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El.
42 Totuși și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă; [35]
43 Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. [36]
44 Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. [37] [38] [39]
45 Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. [40]
46 Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. [41]
47 Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.
48 Cine Mă nesocotește pe Mine și nu primește cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.
49 Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. [42] [43]
50 Și știu că porunca Lui este viața veșnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, așa vorbesc.