1 Și privind, a văzut pe cei bogați, aruncând darurile lor în vistieria templului. [1]
2 Și a văzut și pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
3 Și a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți.
4 Căci toți aceștia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață.
5 Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: [2]
6 Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
7 Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea? [3] [4]
8 Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. [5] [6]
9 Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând. [7]
10 Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție.
11 Și vor fi cutremure mari și, pe alocurea, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. [8]
12 Dar, mai înainte de toate acestea, își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători, pentru numele Meu. [9] [10]
13 Și va fi vouă spre mărturie. [11]
14 Puneți deci în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde;
15 Căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri.
16 Și veți fi dați și de părinți și de frați și de neamuri și de prieteni, și vor ucide dintre voi. [12]
17 Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu.
18 Și păr din capul vostru nu va pieri.
19 Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre. [13]
20 Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. [14] [15] [16]
21 Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarină să nu intre în el. [17]
22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. [18]
23 Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în țară mare strâmtorare și mânie împotriva acestui popor.
24 Și vor cădea de ascuțișul săbiei și vor fi duși robi la toate neamurile, și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
25 Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor. [19]
26 Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.
27 Și atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și cu slavă multă. [20]
28 Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.
29 Și le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: [21] [22]
30 Când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape.
31 Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este împărăția lui Dumnezeu. [23]
32 Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. [24]
33 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. [25]
34 Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vine peste voi fără de veste,
35 Ca o cursă; căci va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ.
36 Privegheați dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului.
37 Și ziua era în templu și învăța, iar noaptea, ieșind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. [26]
38 Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El în templu, ca să-L asculte.