1 Și se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paști.
2 Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. [1] [2]
3 Și a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. [3] [4]
4 Și, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. [5] [6]
5 Și ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani.
6 Și el a primit și căuta prilej să-L dea lor, fără știrea mulțimii.
7 Și a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paștile.
8 Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm. [7]
9 Iar ei I-au zis: Unde voiești să pregătim?
10 Iar El le-a zis: Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra. [8]
11 Și spuneți stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paștile cu ucenicii mei?
12 Și acela vă va arăta un foișor mare, așternut; acolo să pregătiți.
13 Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese și au pregătit Paștile. [9]
14 Și când a fost ceasul, S-a așezat la masă, și apostolii împreună cu El. [10]
15 Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patima Mea, [11]
16 Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârșit în împărăția lui Dumnezeu. [12] [13]
17 Și luând paharul, mulțumind, a zis: Luați acesta și împărțiți-l între voi; [14]
18 Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu.
19 Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea. [15] [16]
20 Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. [17]
21 Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. [18]
22 Și Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!
23 Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă aceasta? [19]
24 Și s-a iscat între ei și neînțelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare? [20]
25 Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele și se numesc binefăcători. [21]
26 Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și căpetenia ca acela care slujește. [22] [23]
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujește? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujește. [24]
28 Și voi sunteți aceia care ați rămas cu Mine în încercările Mele. [25] [26]
29 Și Eu vă rânduiesc vouă împărăție, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
30 Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
31 Și a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; [27] [28]
32 Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta. Și tu, oarecând, întorcându-te, întărește pe frații tăi. [29] [30] [31]
33 Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță și la moarte. [32]
34 Iar Iisus i-a zis: Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoști. [33]
35 Și le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. [34]
36 Și El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot așa și traista, și cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere.
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: "Și cu cei fără de lege s-a socotit", căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit.
38 Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.
39 Și, ieșind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, și ucenicii l-au urmat.
40 Și când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.
41 Și El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, și îngenunchind, Se ruga. [35]
42 Zicând: Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. [36]
43 Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea. [37]
44 Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. [38] [39]
45 Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare. [40]
46 Și le-a zis: De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.
47 Și vorbind El, iată o mulțime și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Și s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute. [41] [42]
48 Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?
49 Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia? [43]
50 Și unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsați, până aici. Și atingându-Se de urechea lui l-a vindecat
52 Și către arhiereii, către căpeteniile templului și către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu toiege. [44]
53 În toate zilele fiind cu voi în templu, n-ați întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului.
54 Și, prinzându-L, L-au dus și L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. [45]
55 Și, aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor. [46] [47]
56 Și o slujnică, văzându-l șezând la foc, și uitându-se bine la el, a zis: Și acesta era cu El. [48]
57 Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc.
58 Și după puțin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Și tu ești dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt. [49]
59 Iar când a trecut ca un ceas, un altul susținea zicând: Cu adevărat și acesta era cu El, căci este galileian. [50]
60 Și Petru a zis: Omule, nu știu ce spui. Și îndată, încă vorbind el, a cântat cocoșul. [51]
61 Și întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoșul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. [52] [53]
62 Și ieșind afară, Petru a plâns cu amar. [54]
63 Iar bărbații care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L. [55] [56]
64 Și acoperindu-I fața, Îl întrebau, zicând: Proorocește cine este cel ce Te-a lovit?
65 Și hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.
66 Și când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și L-au dus pe El în sinedriul lor. [57] [58]
67 Zicând: Spune nouă dacă ești Tu Hristosul. Și El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede; [59] [60] [61] [62]
68 Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde.
69 De acum însă Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Iar ei au zis toți: Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu? Și El a zis către ei: Voi ziceți că Eu sunt.
71 Și ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înșine am auzit din gura Lui? [63]