© 2004 Fundația Urantia
| Capitolul 39. Oştirile serafice |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 41. Aspecte fizice ale universului local |
40:0.1 LA FEL ca pentru numeroase grupuri majore de fiinţe universale, au fost revelate şapte clase generale de Fii Ascendenţi ai lui Dumnezeu:
40:0.2 1. Muritori contopiţi cu Tatăl.
40:0.3 2. Muritori contopiţi cu Fiul.
40:0.4 3. Muritori contopiţi cu Spiritul.
40:0.5 4. Serafimi Evolutivi.
40:0.6 5. Fii Materiali Ascendenţi.
40:0.7 6. Medieni Transferaţi.
40:0.8 7. Ajustori Personalizaţi.
40:0.9 Povestea acestor fiinţe, de la cei mai umili muritori de origine animală ai lumilor evolutive, până la Ajustorii Personalizaţi ai Tatălui Universal oferă o descriere splendidă a revărsării neîncetate a iubirii divine şi a bunăvoinţei îngăduitoare, de-a lungul tuturor epocilor şi peste toate universurile vastei creaţii a Deităţilor Paradisului.
40:0.10 Aceste expuneri au început printr-o descriere a Deităţii şi, grup după grup, povestea a urmat scara universală a fiinţelor vii până la ordinul cel mai umil înzestrat cu potenţialul nemuririi; am fost în trecut un muritor originar al unei lumi evolutive a spaţiului - sunt acum trimis din Salvington pentru a face şi a continua descrierea ţelului etern al dumnezeilor referitor la ordinele ascendente de filiaţie, mai ales cu privire la creaturile muritoare ale timpului şi spaţiului.
40:0.11 Cum cea mai mare parte a acestei descrieri va fi consacrată analizării a trei ordine fundamentale de muritori ascendenţi, vom începe prin a studia ordinele nemuritoare de filiaţie ascendentă - cele ale serafimilor, ale Adamilor, ale medienilor şi ale Ajustorilor.
40:1.1 Creaturile muritoare de origine animală nu sunt singurele fiinţe care se bucură de privilegiul filiaţiei; oştirile îngereşti împărtăşesc şi ele oportunitatea celestă de a atinge Paradisul. Păzitorii serafici, prin experienţa şi serviciul lor pe lângă muritorii ascendenţi ai timpului, ajung, de asemenea, la statutul de filiaţie ascendentă. Ei ajung în Paradis prin Serafington, şi mulţi dintre ei sunt chiar înrolaţi în Corpul de Finalitate al Muritorilor.
40:1.2 Când un înger urcă la înălţimile celeste ale filiaţiei finalitare cu Dumnezeu, pentru el este o înfăptuire magistrală, o împlinire care transcende cu mult împlinirea voastră, prin ajungerea la supravieţuirea eternă datorită planului Fiului Etern şi ajutorului mereu prezent al Ajustorului interior; însă păzitorii serafici, şi câteodată alţi serafimi, ajung de fapt să efectueze asemenea ascensiuni.
40:2.1 Fiii Materiali ai lui Dumnezeu sunt creaţi în universul local după Melchizedeki şi asociaţii lor, care sunt toţi clasificaţi ca Fiii descendenţi. Şi este adevărat că Adamii Planetari - Fiii şi Fiicele Materiale ai lumilor evolutive - sunt Fiii descendenţi care se coboară din sferele lor de origine, capitalele sistemelor locale, la lumile locuite.
40:2.2 Când un Adam şi o Evă reuşesc în întregime în misiunea lor planetară conjugată de elevatori biologici, ei împărtăşesc destinul locuitorilor lumii lor. Când această lume este stabilizată în stadiile avansate ale luminii şi vieţii, aceşti fideli Fiii şi Fiice Materiali sunt autorizaţi să se elibereze de toate funcţiunile lor administrative planetare. După ce au fost astfel eliberaţi de aventura descendentă, li se permite să se înscrie în registrele universului local ca Fii Materiali deveniţi perfecţi. Tot aşa, când trimiterea lor pe o planetă a fost mult timp întârziată, Fiii Materiali de statut staţionar - cetăţenii sistemelor locale - pot să se retragă din activităţile sferelor statutului lor şi să se înscrie similar ca Fii Materiali deveniţi perfecţi. După aceste formalităţi, Adamii şi Evele eliberaţi sunt acreditaţi ca Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu, şi pot începe imediat lunga lor călătorie către Havona şi Paradis, pornind din punctul exact al statutului lor momentan şi al spiritualităţii pe care au atins-o. Ei întreprind această călătorie în compania muritorilor şi a altor Fii ascendenţi, şi o continuă până când l-au găsit pe Dumnezeu şi au înfăptuit serviciul etern al Deităţilor Paradisului în Corpul Finalităţii Muritorilor.
40:3.1 La puţin timp după ce o planetă evolutivă a atins epocile intermediare ale luminii şi vieţii sau chiar mai înainte, cele două grupuri de creaturi mediene sunt eliberate de sarcinile lor planetare. Evenimentul are loc, cu toate că medienii sunt privaţi de binefacerile imediate ale manifestărilor planetare ale Fiilor descendenţi ai lui Dumnezeu şi, cu toate că ascensiunea lor către Paradis este mult timp întârziată. Medienii sunt, uneori, mutaţi în majoritate cu verii lor umani în ziua în care templul de lumină coboară din cer şi în care Prinţul Planetar este înălţat la demnitatea de Suveran Planetar. După ce au fost eliberaţi din serviciul lor planetar, cele două ordine de medieni sunt înscrise în universul local ca Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu şi încep, imediat, lunga lor ascensiune către Paradis pe căile deja prescrise pentru înaintarea raselor muritoare ale lumilor materiale. Grupul primar este destinat diverselor corpuri finalitare, însă toţi medienii secundari sau adamici sunt dirijaţi pentru a fi înrolaţi în Corpul de Muritori al Finalităţii.
40:4.1 Când muritorii timpului nu reuşesc să dobândească supravieţuirea eternă a sufletului lor în asociere planetară cu darul spiritual al Tatălui Universal, această nereuşită nu este niciodată pricinuită, în nici un fel, de vreo neglijare a îndatoririlor, a serviciului, a slujbei sau a devotamentului din partea Ajustorului. Cu prilejul decesului muritorului lor, Veghetorii astfel părăsiţi se întorc pe Divinington şi, ulterior, după judecarea nesupravieţuitorului, ei pot fi retrimişi pe lumile timpului şi spaţiului. Uneori, după servicii repetate de felul acesta, sau ca urmare a unei experienţe neobişnuite, cum ar fi funcţionarea ca Ajustori lăuntrici ai unui Fiu de manifestare încarnat, aceşti Ajustori eficienţi sunt personalizaţi de Tatăl Universal.
40:4.2 Ajustorii Personalizaţi sunt fiinţe de un ordin unic şi insondabil. Originar având un statut existenţial şi prepersonal, ei au devenit experienţiali prin participarea la viaţa şi la cariera umililor muritori ai lumilor materiale. Şi cum personalitatea conferită acestor Ajustori ai Gândirii experimentaţi îşi are originea şi izvorul în ajutorul personal şi continuu al Tatălui Universal care îşi revarsă personalitatea experienţială peste creaturilor creaţiei sale, Ajustorii Personalizaţi sunt clasificaţi ca Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu şi formează cel mai înalt dintre ordinele de filiaţie de genul acesta.
40:5.1 Muritorii reprezintă ultima verigă din lanţul acelor fiinţe numiţi fii ai lui Dumnezeu. Atingerea personală a Fiului Originar şi Etern se transmite printr-o serie de personalizări, tot mai puţin divine şi tot mai umane, până când sunteţi făcuţi conştienţi, pe cale spirituală, de marele adevăr accesibil prin credinţă - filiaţia voastră cu Dumnezeul etern!
40:5.2 Similar, printr-o lungă serie de ordine de divinitate descrescătoare şi de umanitate crescătoare, Spiritul Originar şi Infinit se apropie tot mai mult de creaturile care luptă de pe tărâmuri, atingând limita sa de expresie în îngeri, faţă de care aţi fost creaţi puţin inferiori - şi care vă păzesc şi vă îndrumă personal în călătoria de o viaţă a carierei muritoare a timpului[1].
40:5.3 Dumnezeu Tatăl nu se coboară, nu se poate coborî, pentru a stabili un contact personal atât de apropiat cu creaturile ascendente, în număr aproape nelimitat, care populează universul universurilor. Însă Tatăl nu este lipsit de contact personal cu umilele sale creaturi; voi nu aţi fost privaţi de prezenţa divină. Cu toate că Dumnezeu Tatăl nu poate să vă abordeze printr-o manifestare directă a personalităţii sale, el este în voi şi face parte din voi prin identitatea Ajustorilor de Gândire interiori, Veghetorii divini. Astfel, Tatăl, care este cel mai îndepărtat de voi în personalitate şi în spirit, se apropie cel mai mult de voi în circuitul personalităţii şi în contactul spiritual al comuniunii interioare cu sufletele fiicelor şi ale fiilor lui muritori.
40:5.4 Identificarea cu Spiritul constituie secretul supravieţuirii personale şi determină destinul ascensiunii spirituale. Ajustorii Gândirii sunt singurele spirite care au un potenţial de fuziune şi care pot să se identifice cu omul pe parcursul vieţii sale încarnate. De aceea muritorii timpului şi ai spaţiului sunt clasificaţi conform relaţiei lor cu Veghetorii de Mister interiori, aceste daruri divine. Această clasificare este după cum urmează:
40:5.5 1. Muritori în care şederea Ajustorului este efemeră sau experienţială.
40:5.6 2. Muritori de tipul celor care nu fuzionează cu Ajustorii.
40:5.7 3. Muritori având potenţialul de a fuziona cu Ajustorul lor.
40:5.8 Seria Întâi-muritori în care şederea Ajustorului este trecătoare sau experienţială. Această denumire de serie este temporară pentru orice planetă în evoluţie şi se foloseşte pe parcursul stadiilor primitive ale tuturor lumilor locuite, cu excepţia celor din seria a doua.
40:5.9 Muritorii primei serii locuiesc în lumile spaţiului pe parcursul epocilor iniţiale de evoluţie a umanităţii şi conţin tipurile cele mai primitive ale minţii umane. În numeroase lumi asemănătoare Urantiei, înainte de Adam, un mare număr de oameni primitivi de tipurile superioare cele mai înalte au dobândit capacitatea de a supravieţui, însă nu au reuşit să atingă contopirea cu Ajustorul. Pe parcursul unor epoci numeroase, înainte de ridicarea oamenilor la nivelul de voinţă spirituală superioară, Ajustorii ocupă mintea acestor creaturi, pe parcursul scurtei lor vieţi carnale şi, din clipa în care asemenea creaturi cu voinţă sunt locuite de Ajustori, îngerii păzitori ai grupului intră în funcţiune. Muritorii acestei prime serii nu au păzitori personali, însă au păzitori de grup.
40:5.10 Un Ajustor experienţial rămâne într-o fiinţă umană primitivă pe toată durat vieţii ei în trup. Ajustorii contribuie mult la avansarea oamenilor primitivi, însă sunt neputincioşi în formarea unor uniuni eterne cu aceşti muritori. Serviciul tranzitoriu al Ajustorilor realizează două lucruri: în primul rând, aceşti Ajustori câştigă o experienţă preţioasă şi efectivă în natura şi în funcţionarea intelectului evolutiv; o experienţă care va fi inestimabilă în vederea unor contacte ulterioare stabilite pe alte lumi, cu fiinţe de o mai înaltă dezvoltare. În al doilea rând, şederea tranzitorie a Ajustorilor contribuie mult la pregătirea subiecţilor lor muritori pentru posibilitatea unei fuziuni ulterioare cu Spiritul. Toate sufletele de acest tip, care îl caută pe Dumnezeu, dobândesc viaţa eternă prin îmbrăţişarea spirituală a Spiritului-Mamă al universului local şi devin astfel muritori ascendenţi supuşi regimului universului local. Multe persoane care au trăit pe Urantia înainte de Adam au fost astfel avansate la lumile palat de pe Satania.
40:5.11 Dumnezeii care au poruncit ca omul muritor să se ridice la nivele superioare de inteligenţă spirituală, prin lungi epoci de probe şi de încercării evolutive, iau notă de statutul lui şi de nevoile lui în toate stadiile sale de ascensiune. Ei sunt întotdeauna divin echitabili şi drepţi, manifestând o îngăduinţă fermecătoare în judecăţile lor finale asupra muritorilor luptători din perioadele primitive ale raselor în evoluţie.
40:5.12 A doua serie-muritori de tipul celor care nu fuzionează cu Ajustorul lor. Acestea sunt tipuri specializate de fiinţe umane care nu sunt capabile să efectueze o uniune eternă cu Ajustorul lor interior. Faptul că ei sunt clasaţi printre tipurile unul, cu două sau cu trei creiere nu contează în contopirea cu Ajustorul lor, deoarece toţi aceşti muritori sunt înrudiţi. Însă aceste tipuri care nu fuzionează cu Ajustorii lor aparţin unui ordin în întregime diferit şi considerabil modificat de creaturi volitive. Numeroase tipuri de fiinţe care nu respiră intră în această categorie, şi există numeroase alte grupuri care nu fuzionează, în general, cu Ajustorii.
40:5.13 La fel ca în prima serie, fiecare membru al acestui grup beneficiază de slujirea unui singur Ajustor pe toată durata vieţii sale încarnate. Pe parcursul vieţii temporale, aceşti Ajustori fac pentru subiecţii pe care îi locuiesc temporar tot ceea ce se face pe celelalte lumi în care muritorii sunt înzestraţi cu un potenţial de fuziune. Muritorii acestei a doua serii sunt adesea locuiţi de Ajustori virgini, însă tipurile umane superioare sunt frecvent în legătură cu Veghetori iscusiţi şi experimentaţi.
40:5.14 În planul ascendent de înălţare a creaturilor de origine animală, aceste fiinţe beneficiază de acelaşi serviciu devotat din partea Fiilor lui Dumnezeu ca şi muritorii de tipul urantian. Cooperarea serafimilor cu Ajustorii este asigurată la fel de bine pe planetele de nefuziune ca pe lumile având un potenţial de fuziune; păzitorii destinului îşi fac datoria pe aceste sfere exact la fel ca pe Urantia şi acţionează la fel în momentul supravieţuirii muritorilor, când se produce contopirea sufletului supravieţuitor cu Spiritul.
40:5.15 Când veţi întâlni aceste tipuri de muritori modificaţi pe lumile palat, nu veţi încerca nici o dificultate în a comunica cu ei. Ei vorbesc acelaşi limbaj sistemic, însă folosind o tehnică modificată. Aceste fiinţe sunt identice cu cele din ordinul vostru de viaţă de creatură în ceea ce priveşte manifestările spiritului şi ale personalităţii. Ele nu diferă decât prin anumite trăsături fizice, precum şi prin faptul că nu pot fuziona cu Ajustorii Gândirii.
40:5.16 Cât despre motivul exact pentru care creaturile de acest tip nu sunt niciodată apte să se contopească cu Ajustorii Tatălui Universal, eu sunt incapabil să vi-l spun. Unii dintre noi înclină să creadă că Purtătorii Vieţii, în eforturile lor de a dezvolta fiinţe apte să menţină existenţa într-un mediu planetar neobişnuit, sunt confruntaţi cu necesitatea de a aduce modificări atât de radicale planului universal privitor la creaturile volitive inteligente, încât devine imposibil, prin inerenţă, să se ajungă la uniunea permanentă cu Ajustorii. Noi am întrebat adesea dacă acest lucru făcea intenţionat sau nu parte din planul ascensiunii, însă nu am găsit răspunsul.
40:5.17 Seria a treia- Muritori având potenţial de fuziune cu Ajustorul lor. Toţi muritorii contopiţi cu Tatăl au o origine animală, la fel cu rasele de pe Urantia. Sunt formaţi din muritori cu potenţial de contopire cu Ajustorii şi aparţin tipurilor mono-, bi- şi tri-cerebrale. Urantienii sunt de tip intermediar sau bicerebral. În multe privinţe ei sunt din punct de vedere uman superiori grupurilor monocerebrale, însă net limitaţi faţă de ordinele tricerebrale. Dotarea fizico-cerebrală a acestor trei tipuri nu joacă nici un rol, nici în darul Ajustorilor, nici în serviciul serafic, nici într-o altă fază de slujire spirituală. Diferenţele intelectuale şi spirituale dintre cele trei tipuri cerebrale caracterizează indivizi care sunt, altminteri, întru totul asemănători în înzestrarea mentală şi în potenţialul spiritual. Diferenţa este însă maximă în viaţa temporală, şi tinde să se diminueze pe măsură ce lumile palat sunt străbătute una câte una. Pe baza sediilor sistemelor progresul celor trei tipuri este acelaşi, iar destinul lor final în Paradis este identic.
40:5.18 Seriile nenumerotate. Nu este posibil să includem în aceste descrieri totalitatea fascinantelor variaţiuni ale lumilor evolutive. Voi ştiţi că fiecare a zecea lume este o planetă decimală sau experienţială, însă nu ştiţi nimic despre celelalte variante care marchează procesiunea sferelor evolutive. Chiar între ordinele revelate de creaturi vii, precum şi între planetele aceluiaşi grup, diferenţele sunt prea numeroase pentru a fi relatate, însă prezenta expunere clarifică variantele esenţiale în ceea ce priveşte cariera ascensiunii. Or, cariera ascensiunii este factorul cel mai important al întregului studiu referitor la lumile timpului şi spaţiului.
40:5.19 În ceea ce priveşte şansele de supravieţuire ale muritorilor, să precizăm odată pentru totdeauna că sufletele aparţinând fiecăreia dintre fazele de existenţă umană vor supravieţui, cu condiţia să manifeste bunăvoinţa de a coopera cu Ajustorul lor interior şi să arate dorinţa lor de a-l găsi pe Dumnezeu şi de a atinge perfecţiunea divină, chiar dacă aceste dorinţe nu reprezintă decât primele slabe licăriri ale înţelegerii primitive a acelei „adevărate lumini, care luminează pe fiecare om care vine pe lume”[2][3].
40:6.1 Rasele muritoare reprezintă ordinul cel mai de jos al creaţiei inteligente şi personale. Voi, muritorii, sunteţi iubiţi în chip divin, şi fiecare dintre voi poate accepta destinul cert al unei experienţe magnifice, însă voi nu aparţineţi încă, prin natură, ordinului divin; voi sunteţi pe deplin muritori. Imediat ce contopirea cu Ajustorul va avea loc, veţi fi consideraţi printre fiii ascendenţi, însă, înainte de amalgamarea finală a sufletului uman supravieţuitor cu unul dintre tipurile de spirit eterne şi nemuritoare, statutul de muritori ai timpului şi spaţiului este acela de fii ai lui Dumnezeu prin credinţă[4].
40:6.2 Este un fapt solemn şi celest că astfel de creaturi, umile şi materiale, precum fiinţele umane de pe Urantia sunt Fii ai lui Dumnezeu, copiii ai celui Preaînalt prin credinţă. „Priviţi, ce fel de iubire a revărsat Tatăl peste noi, pentru ca noi să fim numiţi Fii ai lui Dumnezeu”[5]. „Tuturor celor care l-au primit, le-a dat puterea de a recunoaşte că ei sunt Fii ai lui Dumnezeu”[6]. Cu toate că „starea voastră viitoare nu este încă aparentă”, de acum „voi sunteţi Fii ai lui Dumnezeu prin credinţă,” deoarece voi nu aţi primit spiritul de robie ca să vă temeţi iar, ci aţi primit spiritul de filiaţie care vă face să strigaţi „Tatăl nostru”[7][8][9]. Vorbind în numele Dumnezeului etern, profetul de odinioară a spus: „Chiar şi lor le voi da un loc în casa mea şi un nume mai bun decât acela de fii; le voi da un nume veşnic, un nume care nu se va şterge niciodată”[10]. „Şi pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu a trimis spiritul Fiului său în inima voastră”[11].
40:6.3 Toate lumile evolutive locuite de muritori adăpostesc fii ai lui Dumnezeu prin credinţă, fii de har şi de compătimire, fiinţe muritoare aparţinând familiei divine, numiţi prin urmare fii ai lui Dumnezeu. Muritorii de pe Urantia au dreptul de a se considera drept fii ai lui Dumnezeu din următoarele motive:
40:6.4 1. Voi sunteţi fii de făgăduinţă spirituală, fii prin credinţă. Aţi acceptat statutul de filiaţie, credeţi în realitatea filiaţiei voastre cu Dumnezeu şi astfel ea devine veşnic reală.
40:6.5 2. Un Fiu Creator al lui Dumnezeu a devenit unul de-al vostru; el a devenit fratele vostru geamăn; iar dacă în spirit voi deveniţi cu adevărat fraţi prin înrudire cu Cristos, victoriosul Mihail, atunci trebuie ca şi în spirit să fiţi fii ai Tatălui pe care îl aveţi în comun - Tatăl tuturor, Tatăl Universal însuşi.
40:6.6 3. Voi sunteţi fii deoarece spiritul unui fiu a fost revărsat peste voi, a fost liber şi sigur revărsat peste toate rasele de pe Urantia. Acest spirit vă atrage veşnic către Fiul divin, care este sursa lui, şi către Tatăl Paradisului, care este sursa acelui Fiu divin.
40:6.7 4. Din liberul său arbitru divin, Tatăl Universal v-a dat personalitatea voastră de creatură. Aţi fost înzestraţi cu o măsură a acelei spontaneităţi divine acţiune liberă pe care Dumnezeu o împărtăşeşte cu toţi cei care pot deveni fiii săi.
40:6.8 5. Un fragment al Tatălui Universal locuieşte în voi, ceea ce vă leagă astfel direct de Tatăl divin al tuturor Fiilor lui Dumnezeu.
40:7.1 Trimiterea Ajustorilor, prezenţa lor interioară, este într-adevăr unul dintre misterele insondabile ale Dumnezeului Tată. Aceste fragmente ale naturii divine a Tatălui Universal aduc cu ele potenţialul de nemurire al creaturilor. Ajustorii sunt spirite nemuritoare, şi uniunea cu ei conferă viaţă eternă sufletului muritorului contopit.
40:7.2 Propriile voastre rase de muritori supravieţuitori aparţin acestui grup de Fii ascendenţi ai lui Dumnezeu. Voi sunteţi astăzi fii planetari, creaturi evolutive derivate din implanturile Purtătorilor Vieţii şi modificate de influxul vieţii Adamice; voi nu sunteţi încă fii ascendenţi, însă sunteţi, în mod real, fii înzestraţi cu potenţialul ascensiunii - chiar şi până pe culmile cele mai înalte ale înfăptuirii de glorie şi de divinitate. Şi voi puteţi atinge acest statut de filiaţie ascendentă prin credinţă şi prin cooperarea liber acceptată cu activităţile spiritualizatoare ale Ajustorului interior. Atunci când veţi fi contopiţi, definitiv şi pentru totdeauna, cu Ajustorul vostru, când amândoi veţi fi doar unul, aşa cum Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului sunt una în Cristos Mihail, atunci veţi fi devenit, în realitate, fii ascendenţi ai lui Dumnezeu.
40:7.3 Nu intră în sarcina mea să ofer detaliile de realizare a slujirii interioare a Ajustorilor pe o planetă evolutivă de probare; elaborarea acestui mare adevăr îmbrăţişează întreaga voastră carieră. Menţionez, cu toate acestea, anumite funcţiuni ale Ajustorilor, pentru a realiza o expunere completă referitoare la muritorii contopiţi cu Ajustorii. Aceste fragmente interioare ale lui Dumnezeu locuiesc în fiinţele din ordinul vostru încă din primele zile ale existenţei voastre fizice apoi de-a lungul întregii voastre cariere ascendente în Nebadon şi în Orvonton şi, în cele din urmă, prin Havona până în Paradis. Pe urmă, în aventura eternă, acest acelaşi Ajustor este unit cu voi şi face parte din voi.
40:7.4 Noi ne referim aici la muritorii care au primit de la Tatăl Universal porunca „Fiţi perfecţi, aşa cum eu însumi sunt perfect”[12]. Tatăl s-a revărsat peste voi şi a pus propriul său spirit în voi. De aceea el cere de la voi o perfecţiune ultimă. Descrierea urcuşului uman, de la sferele muritoare ale timpului până la tărâmurile divine ale eternităţii, constituie o descriere care stârneşte curiozitatea, însă care nu face parte din misiunea mea. Totuşi, această aventură celestă ar trebui să fie supremul obiect de studiu pentru omul muritor.
40:7.5 Contopirea cu un fragment al Tatălui Universal echivalează cu o validare divină a ajungerii finale în Paradis, şi aceşti muritori contopiţi cu Ajustorul lor formează singura clasă de fiinţe umane dintre care toate traversează circuitele Havonei şi îl găsesc pe Dumnezeu în Paradis. Pentru muritorul contopit cu Ajustorul, cariera de servire universală este larg deschisă. Gândiţi-vă la demnitatea destinului şi la măreţia împlinirii care vă aşteaptă pe fiecare! Apreciaţi voi pe deplin ceea ce s-a făcut pentru voi? Înţelegeţi voi oare măreţia nivelelor de înfăptuire eternă care se aştern în faţa voastră - voi, care vă târâţi picioarele pe umila cale a vieţii prin ceea ce numiţi „vale a lacrimilor”?
40:8.1 În timp ce practic toţi muritorii supravieţuitori sunt contopiţi cu Ajustorul lor pe una dintre lumile palat, sau de la sosirea lor pe sferele morontiale superioare, există anumite cazuri în care contopirea este întârziată, iar respectivii nu încearcă siguranţa finală a supravieţuirii înainte de a fi atins ultimele lumi educative ale cartierului general al universului; şi unii dintre aceşti muritori, candidaţi la viaţa fără sfârşit, nu reuşesc absolut deloc să atingă contopirea de identitate cu Ajustorul lor fidel.
40:8.2 Aceşti muritori au fost socotiţi demni de supravieţuire de către autorităţile de judecată, şi chiar şi Ajustorii lor au contribuit, prin revenirea lor din Divinington, la urcarea lor la lumile palat. Aceste fiinţe s-au ridicat străbătând un sistem, o constelaţie şi lumile educative ale circuitului Salvingtonului; ele au beneficiat de „şaptezeci de ori câte şapte” prilejuri de contopire şi încă n-au fost în stare să atingă unitatea cu Ajustorul lor[13].
40:8.3 Atunci când se pare că o dificultate de sincronizare împiedică contopirea cu Tatăl, se reunesc arbitrii de supravieţuire ai Fiului Creator, iar când membrii acestui tribunal de anchetă, sancţionaţi de un reprezentant personal al Celor Îmbătrâniţi de Zile, decid că nu se poate descoperi nici o vină imputabilă muritorului ascendent pentru a nu fi reuşit să atingă contopirea, ei certifică aceasta în registrele universului local şi transmit cum se cuvine concluziile lor Celor Îmbătrâniţi de Zile. Ajustorul interior se întoarce atunci imediat pe Divinington pentru a fi confirmat de Veghetorii Personalizaţi. Odată ce această plecare a avut loc, muritorul morontial este imediat contopit cu un dar individualizat al spiritului Fiului Creator.
40:8.4 Aşa cum sferele morontiale ale Nebadonului sunt împărţite cu muritori contopiţi cu Spiritul, tot astfel aceste creaturi contopite cu Fiul împart serviciile Orvontonului cu fraţii lor contopiţi cu un Ajustor, care călătoresc interior către în depărtata Insulă a Paradisului. Aceste creaturi sunt cu adevărat fraţii voştri şi voi vă veţi bucura mult de asocierea cu ei la trecerea prin lumile de instruire ale suprauniversurilor.
40:8.5 Muritorii contopiţi cu Fiul formează un grup numeros; există mai puţin de un milion în suprauniversul Orvontonului. Ei sunt, în toate privinţele, egalii asociaţilor lor contopiţi cu Ajustorul, atâta doar că aceştia din urmă au destinul de a rămâne permanent în Paradis. Ei merg frecvent în Paradis, în misiune suprauniversală, însă rareori rămân permanent acolo, căci clasa lor este limitată la suprauniversul lor nativ.
40:9.1 Muritorii ascendenţi contopiţi cu Spiritul nu sunt personalităţi ale celei de a Treia Surse; ei sunt incluşi în circuitul personalităţii Tatălui, însă s-au contopit cu individualizările de spirit premental ale cele de a Treia Surse-Centru. O astfel de contopire cu Spiritul nu intervine niciodată pe parcursul vieţii materiale; ea nu are loc decât în epoca în care muritorul se trezeşte în starea morontială pe lumile palat. Nu există nici o supraimpunere în experienţa contopirii; creaturile volitive sunt contopite cu Spiritul, cu Fiul sau cu Tatăl. Cele care s-au contopit cu Ajustorul, adică cu Tatăl, nu fuzionează niciodată cu Spiritul, nici cu Fiul.
40:9.2 Faptul că creaturile muritoare de acest tip nu sunt candidate la contopirea cu Ajustorii nu împiedică pe Ajustori să locuiască în ele pe parcursul vieţii lor încarnate. Ajustorii lucrează, desigur, în mintea acestor fiinţe pe parcursul vieţii lor materiale, însă nu se unifică niciodată pentru totdeauna cu sufletul elevilor lor. Pe parcursul acestei şederi temporare, Ajustorii clădesc aceeaşi contrapondere spirituală a naturii muritoare - sufletul - ca aceea pe care o clădesc pentru candidaţii la contopirea cu ei. Până în epoca morţii fizice, munca Ajustorilor este în întregime asemănătoare funcţiunii lor în propriile voastre rase, însă după disoluţia prin moarte, Ajustorii pleacă pentru totdeauna de la aceşti candidaţi la contopirea cu Spiritul. Ei merg atunci direct pe Divinington, cartier general al tuturor Veghetorilor divini, pentru a aştepta aici noile sarcini ale ordinului lor.
40:9.3 Când aceşti supravieţuitori adormiţi sunt repersonalizaţi pe lumile palat, locul Ajustorilor plecaţi este luat de o individualizare a Spiritului, Divina Slujitoare, reprezentantă a Spiritului Infinit în universul local respectiv. Această infuziune a spiritului face din aceste creaturi supravieţuitoare muritori contopiţi cu Spiritul. Asemenea fiinţe sunt egalii voştri în toate privinţele, în minte şi în spirit, şi cu adevărat contemporanii voştri, împărţind sferele morontiale şi cele ale locuinţelor în comun cu ordinele voastre de candidaţi la contopire şi cu cei care vor fuziona cu Fiul.
40:9.4 Există, cu toate acestea, o particularitate care îi diferenţiază pe muritorii contopiţi cu Spiritul de fraţii lor ascendenţi. Memoria muritoare a experienţei umane pe lumile materiale de origine supravieţuieşte morţii trupului, deoarece Ajustorii interiori au dobândit o contrapondere spirituală, transcrierea evenimentelor vieţii umane care au prezentat o semnificaţie spirituală. Pentru muritorii contopiţi cu Spiritul nu există mecanism prin care memoria umană să poată persista. Transcrierile memoriei Ajustorilor sunt complete şi intacte, însă aceste achiziţii sunt proprietatea experienţială a Ajustorilor plecaţi; ele nu sunt la dispoziţia creaturilor pe care le-au locuit ei înainte. Acestea se trezesc, deci, în sălile de reînviere ale sferelor morontiale ale Nebadonului, ca şi cum ar fi fost nou create, fără a avea conştiinţa unei existenţe anterioare.
40:9.5 Aceşti copii ai universului local sunt capabili să recupereze o mare parte a experienţei lor anterioare din memoria umană, dacă aceasta le este povestită de serafimii şi heruvimii asociaţi, precum şi prin consultarea arhivelor carierei lor muritoare clasate de îngerii înregistratori. Ei pot să o facă cu o încredinţare indiscutabilă deoarece, cu toate că nu îşi amintesc evenimentele pământeşti, sufletele supravieţuitoare care au o origine experienţială în viaţa materială şi muritoare au o sensibilitate de recunoaştere experienţială reziduală la evenimentele uitate din experienţa lor trecută.
40:9.6 Când unui muritor contopit cu Spiritul i se povestesc evenimentele uitate ale experienţei sale trecute, în sufletul (identitatea) acestui supravieţuitor se produce o reacţie imediată de recunoaştere experienţială, care conferă imediat evenimentului întâlnit nuanţa emoţională a realităţii şi calitatea intelectuală a faptului. Această dublă sensibilitate constituie reconstrucţia, recunoaşterea şi validarea unei faţete uitate a experienţei muritorului.
40:9.7 Chiar şi la candidaţii la contopire cu Ajustorul, singurele experienţe umane care ar prezenta o valoare spirituală sunt proprietatea comună a muritorului supravieţuitor şi a Ajustorului revenit şi sunt deci, imediat, rememorate după supravieţuirea muritorului. În ceea ce priveşte evenimentele care erau lipsite de semnificaţie spirituală, chiar şi cei contopiţi cu Ajustorul trebuie să se bazeze pe atributul recunoaşterii prin sensibilitate din sufletul supravieţuitor. Or, orice eveniment poate avea o valoare spirituală pentru un muritor, fără a avea nici una pentru altul. Este, deci, posibil pentru un grup de ascenderi contemporani, venind de pe aceeaşi planetă, să pună în comun rezerva lor de evenimente reamintite de către Ajustor şi să reconstituie astfel întreaga experienţă pe care au făcut-o împreună, şi care a avut o valoare spirituală în viaţa unuia dintre ei.
40:9.8 Noi cunoaştem destul de bine tehnicile de reconstituire a amintirilor, însă nu pricepem tehnica de recunoaştere a personalităţii. Personalităţile care au fost odată asociate au una pentru alta o sensibilitate cu totul independentă de operaţiunile memoriei; şi, cu toate acestea, memoria însăşi şi tehnicile ei de reconstituire sunt necesare pentru a conferi acestei sensibilităţi personale reciproce plenitudinea recunoaşterii.
40:9.9 Un supravieţuitor contopit cu Spiritul poate astfel afla mult despre viaţa sa încarnată trecută, revizitând lumea sa de nativitate ulterior dispensaţiei planetare în cursul căreia a trăit. Acestor copii contopiţi cu Spiritul li se dă posibilitatea de a se bucura de aceste oportunităţi de investigare a carierei lor umane întrucât ei sunt, în general, limitaţi la serviciul universului local. Ei nu împărtăşesc destinul vostru înalt şi exaltat în Corpul de Finalitate al Paradisului; doar muritorii contopiţi cu Ajustorul precum şi alte fiinţe ascendente, special îmbrăţişate, sunt reunite în rândurile celor care aşteaptă aventura eternă a Deităţii. Muritorii contopiţi cu Spiritul sunt cetăţenii permanenţi ai universurilor locale; ei pot aspira la destinul Paradisului, însă fără a putea să fie siguri de el. În Nebadon, căminul lor universal este al optulea grup de lumi înconjurând Salvingtonul, un cer de destinaţie a cărui natură şi poziţie seamănă mult cu cele care sunt descrise de tradiţiile planetare ale Urantiei.
40:10.1 În general vorbind, muritorii contopiţi cu Spiritul sunt cantonaţi într-un univers local; supravieţuitorii contopiţi cu Fiul sunt îngrădiţi într-un supraunivers; muritorii contopiţi cu Ajustorul sunt destinaţi să străbată universul universurilor. Spiritele care fuzionează cu muritorii urcă întotdeauna la nivelul lor de origine; aceste entităţi spirituale se întorc neabătut la sfera sursei lor primordiale.
40:10.2 Muritorii contopiţi cu Spiritul aparţin universului local; ei nu se ridică, în general, dincolo de limitele domeniului lor natal, dincolo de frontierele câmpului spaţial al spiritului care îi impregnează. Ascenderii contopiţi cu Spiritul urcă parţial la sursa care le-a dat spiritul, pentru că, la fel cum Spiritul Adevărului al unui Fiu Creator se focalizează în Divina Slujitoare asociată, tot astfel „spiritul său de manifestare” est implementat în Spiritele Reflexive ale universurilor superioare. Aceste relaţii spirituale între nivelele universale locale şi nivelele suprauniversale ale Dumnezeului Septuplu sunt foarte greu de explicat, însă nu şi greu de distins, deoarece ele sunt revelate în mod negreşit la copiii Spiritelor Reflexive - Vocile secorafice ale Fiilor Creatori. Ajustorul Gândirii, venind de la Tatăl din Paradis, nu se opreşte niciodată până când fiul muritor nu se va afla faţă în faţă cu Dumnezeul etern.
40:10.3 Variabila misterioasă în tehnica asociativă prin care o fiinţă muritoare nu fuzionează sau nu poate fuziona pe vecie cu Ajustorul său de Gândire interior poate părea că denotă o fisură în planul de ascensiune. Fuziunile cu Fiul sau cu Spiritul, considerate superficial, seamănă cu nişte compensaţii ale unor eşecuri inexplicabile în anumite detalii ale planului de atingere a Paradisului. Însă orice concluzie de felul acesta este greşită. Suntem învăţaţi că toate aceste evenimente se derulează supunându-se legilor stabilite de Conducătorii Supremi ai Universului.
40:10.4 Noi am analizat această problemă şi ajuns la concluzia indubitabilă că trimiterea tuturor muritorilor către un destin ultim în Paradis ar fi inechitabilă pentru universurile spaţio-temporale. În realitate, tribunalele Fiilor Creatori şi ale Celor Îmbătrâniţi de Zile ar depinde atunci în întregime de serviciile personalităţilor în tranzit către domeniile superioare. Şi pare a fi cât se poate de just ca guvernele universurilor locale şi ale suprauniversurilor să fie, fiecare în parte, prevăzute cu un grup permanent de cetăţenie ascendentă, şi ca funcţiunile acestor administratori să fie îmbogăţite de eforturile anumitor grupuri de muritori glorificaţi având statut permanent şi formând complementele evolutive ale abandonterilor şi ale susaţiilor. Or, este cu totul evident că prezentul plan de ascensiune oferă tocmai administraţiilor timpului-spaţiu aceste grupe de creaturi ascendente. Noi ne-am întrebat de nenumărate ori: reprezintă oare toate acestea o parte intenţională a planurilor infinit de înţelepte ale Arhitecţilor Universului Principal concepute pentru a le asigura Fiilor Creatori şi Celor Îmbătrâniţi de Zile o populaţie ascendentă permanentă de ordine evoluate de cetăţenie care vor deveni tot mai competente să conducă treburile acestor domenii în epocile ce au să vină ale universului?
40:10.5 Faptul că destinele muritoare variază astfel nu dovedeşte în nici un fel că unul dintre ele este mai mare sau mai mic decât celălalt, ci pur şi simplu că ele diferă. Ascenderii contopiţi cu Ajustorul au, într-adevăr, o mare şi strălucitoare carieră de finalitari, aşternându-se în faţa lor în eternul viitor, însă asta nu înseamnă că ei sunt preferaţi fraţilor lor ascendenţi. Nu există nici un favoritism, nimic arbitrar în operaţiunea selectivă a planului divin de supravieţuire a muritorilor.
40:10.6 În timp ce finalitarii contopiţi cu Ajustorul beneficiază în mod vădit de ocazii mai ample de a servi, faptul de a atinge acest scop îi exclude automat de la şansa de a participa la lupta milenară a unui univers sau a unui supraunivers, de la epocile cele mai primitive şi cele mai puţin stabile până la epocile posterioare şi bine stabilite în care este atinsă o perfecţiune relativă. Finalitarii dobândesc o vastă şi minunată experienţă de serviciu tranzitoriu în cele şapte segmente ale marelui univers, însă ei nu dobândesc, în general, cunoaşterea intimă a unui univers dat, cunoaştere care îi caracterizează chiar şi acum pe veteranii Corpului de Desăvârşire a Nebadonului contopiţi cu Spiritul. Aceştia beneficiază de prilejul de a asista la procesiunea ascendentă a epocilor planetare care se derulează una câte una, pe zece milioane de lumi locuite. Pe parcursul fidelelor servicii ale acestor cetăţeni ai universului local, experienţele se adaugă experienţelor până când, în plenitudinea timpurilor, se coace înalta înţelepciune generată de experienţa focalizată - înţelepciunea autoritară- ceea ce este în sine un factor vital pentru stabilizarea oricărui univers local.
40:10.7 Destinul celor contopiţi cu Spiritul are paralela lui în muritorii contopiţi cu Fiul care au atins statutul rezidenţial pe Uversa. Unele dintre aceste fiinţe datează din primele timpuri ale Orvontonului. Ele reprezintă un corp ce creşte lent, cu o înţelepciune tot mai adânc pătrunzătoare, care îşi aduce contribuţia prin servicii tot mai mari la bunăstarea şi stabilizarea definitivă a celui de al şaptelea supraunivers.
40:10.8 Noi nu ştim care va fi destinul acestor ordine staţionare de cetăţenie ale unui univers local şi ale suprauniversului, însă este cu totul posibil ca în momentul în care finalitarii Paradisului vor explora frontierele în expansiune ale divinităţii în sistemele planetare ale primului nivel de spaţiu exterior, fraţii lor de luptă evolutivă ascendentă contopiţi cu Fiul sau cu Spiritul vor contribui într-un mod corespunzător la menţinerea echilibrului experienţial al suprauniversurilor devenite perfecte. În acelaşi timp, ei vor fi gata să primească, la sosirea lui, curentul de pelerini care ar putea în acel viitor îndepărtat să se verse către Paradis, prin Orvonton şi prin creaţiile sale surori, ca un vast torent, căutând spiritul, venind din galaxiile în prezent neexplorate şi nelocuite ale spaţiului exterior.
40:10.9 Deşi majoritatea fiinţelor care fuzionează cu Spiritul servesc în permanenţă ca cetăţeni ai universurilor locale, nu toate fac astfel. Dacă o fază a slujirii lor în universul local ar cere prezenţa lor în supraunivers, asupra acestor cetăţeni s-ar opera transformările care să le permită să se ducă în universul superior; iar la sosirea Păzitorilor Celeşti, cu ordinul de a-i prezenta în faţa tribunalelor Celor Îmbătrâniţi de Zile, aceşti muritori contopiţi cu Spiritul ar urca în capitala suprauniversului pentru a nu mai reveni niciodată. Ei devin atunci elevii suprauniversului, şi vor servi permanent ca asistenţi ai Păzitorilor Celeşti, în afară de un mic număr care, la rândul lor, sunt chemaţi în serviciul Paradisului şi al Havonei.
40:10.10 La fel ca fraţii lor contopiţi cu Spiritul, cei contopiţi cu Fiul nu traversează Havona şi nu ating Paradisul decât dacă au suferit anumite transformări modificatoare ale fiinţei lor. Din raţiuni bune şi suficiente, aceste schimbări au fost efectuate în anumiţi supravieţuitori contopiţi cu Fiul, şi aceste fiinţe ale timpului au să fie întâlnite, din timp în timp, pe cele şapte circuite ale universului central. Aşa se face că un anumit număr de muritori contopiţi cu Fiul sau cu Spiritul urcă efectiv în Paradis şi ating efectiv un ţel echivalent, în multe privinţe, cu cel care îi aşteaptă pe muritorii contopiţi cu Tatăl.
40:10.11 Muritorii contopiţi cu Tatăl sunt finalitarii potenţiali; scopul lor este de a atinge Tatăl Universal şi chiar îl ating, însă în perspectiva prezentei epoci a universului, finalitarii, ca atare, nu sunt în punctul ultim al destinului lor. Ei rămân creaturi nedesăvârşite - spirite de al şaselea stadiu - deci fără activitate în domeniile evolutive ale statutului care îl precedă pe acela al luminii şi al vieţii.
40:10.12 Atunci când un finalitar muritor este îmbrăţişat de Trinitate - când devine un Fiu Trinitizat, de exemplu un Puternic Mesager - acest finalitar şi-a împlinit destinul, cel puţin pentru prezenta vârstă a universului. Mai exact, este posibil ca Puternicii Mesageri şi tovarăşii lor să nu fie spirite de al şaptelea stadiu, însă, pe lângă alte lucruri, îmbrăţişarea Trinităţii îi înzestrează cu tot ceea ce un finalitar va atinge într-o bună zi ca spirit de al şaptelea stadiu. După ce au fost trinitizaţi, muritorii contopiţi cu Fiul sau cu Spiritul trec prin experienţa Paradisului cu ascenderii contopiţi cu Ajustorul şi ei sunt atunci identici în toate chestiunile referitoare la administrarea suprauniversală. Aceşti Fii de Selecţie sau de Desăvârşire Trinitizaţi sunt, cel puţin pentru moment, creaturi desăvârşite, în contrast cu finalitarii, care sunt în prezent creaturi nedesăvârşite.
40:10.13 În ultimă analiză, este deci mai degrabă impropriu să folosim termenii „mai mare” şi „mai mic” când comparăm destinele ordinelor ascendente de filiaţie. Toţi aceşti fii ai lui Dumnezeu împărtăşesc paternitatea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi iubeşte pe fiecare dintre fiii săi creaţi[14][15]. El nu se referă la destinele ascendente sau la creaturile susceptibile să atingă aceste destine. Tatăl îi iubeşte pe fiecare dintre fiii săi, şi această afecţiune nu este mai puţin adevărată, sfântă, divină, nelimitată, eternă şi unică - o iubire revărsată numai peste acest fiu şi peste acel fiu, individual, personal şi exclusiv. Iar o astfel de iubire eclipsează total toate celelalte fapte. Filiaţia este relaţia supremă dintre creatură şi Creator.
40:10.14 Ca muritori puteţi acum recunoaşte locul vostru în familia filiaţiei divine, şi puteţi începe să simţiţi obligaţia de a vă folosi de avantajele atât de liber acordate de planul Paradisului pentru supravieţuirea muritorilor, plan care a fost atât de înnobilat şi de iluminat de experienţa vieţii unui Fiu de manifestare. S-au acordat toate înlesnirile şi toate puterile pentru a asigura înfăptuirii voastre ultime, atingerea ţelului paradisiac de perfecţiune divină.
40:10.15 [Prezentat de un Puternic Mesager temporar ataşat statului major al lui Gabriel din Salvington.]
| Capitolul 39. Oştirile serafice |
Index
Varianta multipla |
Capitolul 41. Aspecte fizice ale universului local |