1 Zic însă: Câtă vreme moștenitorul este copil, nu se deosebește cu nimic de rob, deși este stăpân peste toate;
2 Ci este sub epitropi și iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
3 Tot așa și noi, când eram copii, eram robi înțelesurilor celor slabe ale lumii;
4 Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, [1]
5 Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. [2]
6 Și pentru că sunteți fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! [3] [4]
7 Astfel dar, nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8 Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeați celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9 Acum însă, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăși la înțelesurile cele slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le slujiți ca înainte?
10 Țineți zile și luni și timpuri și ani?
11 Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar.
12 Fiți, vă rog, fraților, precum sunt eu, că și eu am fost precum sunteți voi. Nu mi-ați făcut nici un rău;
13 Dar știți că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi,
14 Și voi nu ați disprețuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-ați scârbit, ci m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15 Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putință, v-ați fi scos ochii voștri și mi i-ați fi dat mie.
16 Am ajuns deci vrăjmașul vostru spunându-vă adevărul?
17 Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiți pe ei.
18 Dar e bine să râvniți totdeauna binele, și nu numai atunci când eu sunt de față la voi.
19 O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce Hristos va lua chip în voi!
20 Aș vrea acum să mă găsesc la voi și glasul să mi-l schimb, căci nu știu ce să cred despre voi!
21 Spuneți-mi voi, care vreți să fiți sub Lege, nu auziți Legea?
22 Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă și altul din femeia liberă.
23 Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut prin făgăduință.
24 Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, care naște spre robie și care este Agar;
25 Căci Agar este Muntele Sinai, în Arabia, și răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui;
26 Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.
27 Căci scris este: "Veselește-te, tu, cea stearpă, care nu naști! Izbucnește de bucurie și strigă, tu care nu ai durerile nașterii, căci mulți sunt copiii celei părăsite, mai mulți decât ai celei care are bărbat".
28 Iar noi, fraților, suntem după Isaac, fii ai făgăduinței.
29 Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot așa și acum.
30 Dar ce zice Scriptura? "Izgonește pe roabă și fiul ei, căci nu va moșteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere".
31 Deci, fraților, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.