1 Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. [1]
2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. [2]
3 Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav.
4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. [3]
5 Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. [4]
6 Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. [5]
7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. [6]
8 Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? [7]
9 A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; [8]
10 Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11 A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. [9]
12 Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. [10]
13 Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă.
14 Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit.
15 Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. [11]
16 Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El. [12]
17 Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. [13]
18 Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. [14]
19 Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
20 Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. [15] [16]
21 Și a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22 Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
23 Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
24 Marta i-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. [17]
25 Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. [18] [19] [20]
26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
27 Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
28 Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă. [21]
29 Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă și a venit la El.
30 Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31 Iar iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
32 Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. [22]
33 Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine.
34 Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. [23]
35 Și a lăcrimat Iisus. [24] [25]
36 Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
37 Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă așa ca și acesta să nu moară?
38 Deci suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea.
39 Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. [26] [27]
40 Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? [28]
41 Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. [29] [30] [31]
42 Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
43 Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
44 Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. [32]
45 Deci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. [33]
46 Iar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus cele ce făcuse Iisus.
47 Deci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? [34]
48 Dacă-L lăsăm așa toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor lua țara și neamul. [35]
49 Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu știți nimic; [36]
50 Nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.
51 Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,
52 Și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. [37]
53 Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. [38]
54 De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.
55 Și era aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paști, ca să se curățească. [39]
56 Deci căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?
57 Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. [40]